Infolegal.ro

Anacronismul definiţiilor din Codul de procedură fiscală

Legaturi: Fiscalitate

O bună definiţie înseamnă un pas în cunoaşterea lucrurilor”.

(George Călinescu, Aforisme şi reflecții, p.79).

Rezumat. Codul de procedură fiscală şi Normele metodologice de aplicare a acestuia conţin atât numeroase noţiuni, termeni şi expresii fără a fi definite, fără a li se preciza sensul şi conţinutul, cât şi paralelisme, suprapuneri şi definirea aceleaşi „termeni şi expresii” cu semnificaţii diferite, ceea ce generează serioase consecinţe negative în interpretarea şi în aplicarea corectă a numeroase articole esenţiale din aceste reglementări. Prin acest material se prezintă cazul concret în care, prin două Ordonanţe de Guvern diferite (O.G. nr. 29/2011 şi O.G. nr. 2/2012), din ani diferiţi (2011 şi 2012), cu aplicabilitate la diferenţă de un an (1 ianuarie 2012 şi 1 ianuarie 2013), se introduc în O.G. nr. 92/2003, în articole diferite (art. 1783 şi art. 1097), aceleaşi 5 noţiuni cu semnificaţii diferite.

Prin mai multe lucrări am atras atenţia, în mod repetat, şi încă de la intrarea în vigoare a Codului de procedură fiscală şi a Normelor metodologice de aplicare a acestuia, că aceste acte normative conţin numeroase noţiuni, termeni şi expresii fără a fi definite, fără a li se preciza sensul şi conţinutul, ceea ce generează serioase consecinţe negative în interpretarea şi aplicarea corectă a numeroase articole esenţiale din aceste reglementări.

Având în vedere că de modul în care sunt definite noţiunile, termenii şi expresiile conţinute în aceste acte normative depinde interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor acestora, am propus definirea tuturor acestor noţiuni, termeni şi expresii (1) într-o concepţie unitară, (2) într-un singur loc, fie într-un titlu/capitol/articol numit „Definiţii”, fie într-o anexă cu un „Index de termeni”, aşa cum prevede art. 46 din „Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative”, cu respectarea şi a prevederilor „Legii nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice”.

Prin pct. 13 din „Ordonanţa Guvernului nr. 2 din 25 ianuarie 2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală”, publicată în Monitorul Oficial nr. 71 din 30 ianuarie 2012, s-a introdus „Art. 1097. Definiţii”, redat mai jos, care, în baza art. III (din această ordonanţă), se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.

Art. 1097. Definiţii.

În sensul „Titlului VII1. Cooperarea administrativă în domeniul fiscal”, „Capitolul I. Dispoziţii generale”, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

  1. a) autoritate competentă a unui stat membru – autoritatea care a fost desemnată ca atare de către statul membru respectiv. În cazul în care acţionează în temeiul prezentului titlu, un birou central de legătură, un departament de legătură sau un funcţionar autorizat este considerat, de asemenea, autoritate competentă prin delegare, potrivit art. 1098;
  2. b) birou central de legătură – un birou care a fost desemnat ca fiind responsabilul principal pentru contactele cu alte state membre în domeniul cooperării administrative;
  3. c) departament de legătură – orice birou, altul decât biroul central de legătură, care a fost astfel desemnat în vederea schimbului direct de informaţii în temeiul prezentului titlu;
  4. d) funcţionar autorizat – orice funcţionar care este autorizat să facă schimb direct de informaţii în temeiul prezentului titlu;
  5. e) autoritate solicitantă – biroul central de legătură, un departament de legătură sau orice funcţionar autorizat al unui stat membru care înaintează o cerere de asistenţă în numele autorităţii competente;
  6. f) autoritate solicitată – biroul central de legătură, un departament de legătură sau orice funcţionar autorizat al unui stat membru care primeşte o cerere de asistenţă în numele autorităţii competente;
  7. g) anchetă administrativă – toate controalele, verificările şi alte acţiuni întreprinse de statele membre în exercitarea atribuţiilor lor, în scopul asigurării aplicării corecte a legislaţiei fiscale;
  8. h) schimb de informaţii la cerere – transmiterea de informaţii efectuată pe baza unei cereri adresate de statul membru solicitant statului membru solicitat într-un caz specific;
  9. i) schimb automat – comunicarea sistematică a informaţiilor predefinite către alt stat membru, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite. În contextul art. 10912, informaţiile disponibile se referă la informaţii din dosarele fiscale ale statelor membre care comunică informaţiile respective, care pot fi accesate potrivit procedurilor de colectare şi procesare a informaţiilor din acel stat membru;
  10. j) schimb spontan – comunicarea nesistematică, în orice moment şi fără o cerere prealabilă, a unor informaţii către un alt stat membru;
  11. k) persoană – orice persoană fizică ori juridică, orice asociere de persoane căreia îi este recunoscută, prin lege, capacitatea de a încheia acte juridice, dar care nu are statut de persoană juridică, sau orice altă entitate, indiferent de natura ori forma acesteia, fie că are sau nu personalitate juridică, care deţine ori gestionează active care, alături de venitul generat de acestea, sunt supuse unor taxe ori impozite care fac obiectul prezentului titlu;
  12. l) mijloace electronice – utilizarea unui echipament electronic pentru procesarea, inclusiv compresia digitală, şi stocarea datelor şi prin utilizarea transmisiei prin fir a transmisiei radio, a tehnologiilor optice sau a altor mijloace electromagnetice;
  13. m) reţea CCN – platforma comună bazată pe reţeaua comună de comunicaţii (CCN) dezvoltată de Uniunea Europeană pentru a asigura toate transmisiile prin mijloace electronice între autorităţile competente din domeniul vamal şi fiscal.”

Prin pct. 80 din „Ordonanţa Guvernului nr. 29 din 31 august 2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală”, publicată în Monitorul Oficial nr. 626 din 2 septembrie 2011, s-a introdus „Art. 1783. Definiţii”, redat mai jos, care, în baza art. III (din această ordonanţă), se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2012.

„Art. 1783. Definiţii.

În sensul „Capitolul XII1. Asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe, impozite, drepturi şi alte măsuri”, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

  1. a) autoritate solicitantă – un birou central de legătură, un birou de legătură sau un departament de legătură al unui stat membru care transmite o cerere de asistenţă cu privire la o creanţă prevăzută la art. 1782;
  2. b) autoritate solicitată – un birou central de legătură, un birou de legătură sau un departament de legătură al unui stat membru căruia îi este transmisă o cerere de asistenţă;
  3. c) persoană – orice persoană fizică sau juridică, orice asociere de persoane căreia îi este recunoscută, prin lege, capacitatea de a încheia acte juridice, dar care nu are statut de persoană juridică, sau orice altă entitate, indiferent de natura ori forma acesteia, fie că are sau nu personalitate juridică, ce deţine ori gestionează active care, alături de venitul generat de acestea, sunt supuse unor taxe, impozite sau drepturi care fac obiectul prezentului capitol;
  4. d) mijloace electronice – utilizarea unui echipament electronic pentru procesarea, inclusiv compresia digitală, şi stocarea datelor şi utilizarea transmisiei prin fir, a transmisiei radio, a tehnologiilor optice sau a altor mijloace electromagnetice;
  5. e) reţea RCC – platforma comună bazată pe reţeaua comună de comunicaţii (RCC) dezvoltată de Uniunea Europeană pentru toate transmisiile prin mijloace electronice între autorităţile competente din domeniul vamal şi fiscal.”.

Anacronismul definiţiilor din Codul de procedură fiscală sunt evidenţiate în Tabelul nr. 1 de mai jos.

Tabelul nr. 1.

Nr. crt. Definiţii introduse, începând cu 1 ianuarie 2012. prin O.G. nr. 29/2011, în art. 1783 din O.G. nr. 92/2003: Definiţii introduse, începând cu 1 ianuarie 2013, prin O.G. nr. 2/2012, în art. 1097 din O.G. nr. 92/2003:
0 1 2
1 a) autoritate solicitantă – un birou central de legătură, un birou de legătură sau un departament de legătură al unui stat membru care transmite o cerere de asistenţă cu privire la o creanţă prevăzută la art. 1782; e) autoritate solicitantă – biroul central de legătură, un departament de legătură sau orice funcţionar autorizat al unui stat membru care înaintează o cerere de asistenţă în numele autorităţii competente;
2 b) autoritate solicitată – un birou central de legătură, un birou de legătură sau un departament de legătură al unui stat membru căruia îi este transmisă o cerere de asistenţă; f) autoritate solicitată – biroul central de legătură, un departament de legătură sau orice funcţionar autorizat al unui stat membru care primeşte o cerere de asistenţă în numele autorităţii competente;
3 c) persoană – orice persoană fizică sau juridică, orice asociere de persoane căreia îi este recunoscută, prin lege, capacitatea de a încheia acte juridice, dar care nu are statut de persoană juridică, sau orice altă entitate, indiferent de natura ori forma acesteia, fie că are sau nu personalitate juridică, ce deţine ori gestionează active care, alături de venitul generat de acestea, sunt supuse unor taxe, impozite sau drepturi care fac obiectul prezentului capitol; k) persoană – orice persoană fizică ori juridică, orice asociere de persoane căreia îi este recunoscută, prin lege, capacitatea de a încheia acte juridice, dar care nu are statut de persoană juridică, sau orice altă entitate, indiferent de natura ori forma acesteia, fie că are sau nu personalitate juridică, care deţine ori gestionează active care, alături de venitul generat de acestea, sunt supuse unor taxe ori impozite care fac obiectul prezentului titlu;
4 d) mijloace electronice – utilizarea unui echipament electronic pentru procesarea, inclusiv compresia digitală, şi stocarea datelor şi utilizarea transmisiei prin fir, a transmisiei radio, a tehnologiilor optice sau a altor mijloace electromagnetice; l) mijloace electronice – utilizarea unui echipament electronic pentru procesarea, inclusiv compresia digitală, şi stocarea datelor şi prin utilizarea transmisiei prin fir a transmisiei radio, a tehnologiilor optice sau a altor mijloace electromagnetice;
5 e) reţea RCC – platforma comună bazată pe reţeaua comună de comunicaţii (RCC) dezvoltată de Uniunea Europeană pentru toate transmisiile prin mijloace electronice între autorităţile competente din domeniul vamal şi fiscal.” m) reţea CCN – platforma comună bazată pe reţeaua comună de comunicaţii (CCN) dezvoltată de Uniunea Europeană pentru a asigura toate transmisiile prin mijloace electronice între autorităţile competente din domeniul vamal şi fiscal.”

Pentru a se înţelege şi mai bine modul anapoda, haotic în care s-au introdus aceste definiţii în Codul de procedură fiscală, se mai prezintă şi elementele din Tabelul nr. 2 de mai jos.

Tabelul nr. 2.

Nr. crt. Definiţii introduse, începând cu 1 ianuarie 2012. prin O.G. nr. 29/2011, în art. 1783 din O.G. nr. 92/2003: Definiţii introduse, începând cu 1 ianuarie 2013, prin O.G. nr. 2/2012, în art. 1097 din O.G. nr. 92/2003:
0 1 2 3
1 Sunt introduse la data de: 31 august 2011. 25 ianuarie 2012.
2 Sunt publicată în Monitorul Oficial din: 2 septembrie 2011. 30 ianuarie 2012.
3 Se aplică începând cu data de: 1 ianuarie 2012. 1 ianuarie 2013
4 Sunt în număr de: 6 13
5 Numărul aceloraşi definiţii care sunt în ambele articole 5 5

Din cele de mai sus se observă cum prin două Ordonanţe de Guvern diferite (O.G. nr. 29/2011 şi O.G. nr. 2/2012), din ani diferiţi (2011 şi 2012), cu aplicabilitate la diferenţă de un an (1 ianuarie 2012 şi 1 ianuarie 2013), se introduc în O.G. nr. 92/2003, în articole diferite (art. 1783 şi art. 1097), aceleaşi 5 „termeni şi expresii” cu semnificaţii diferite.

Bibliografie.

Ordonanţa Guvernului nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial nr. 941 din 29 decembrie 2003, în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004.

Hotărârea Guvernului nr. 1.050 din 10 iulie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial nr. 651 din 20 iulie 2004, în vigoare începând cu 20 iulie 2004.

Despre autor

N. Grigorie Lăcrița

N. Grigorie Lăcrița

LĂCRIŢA, Nicolae Grigorie
Studii: Facultatea de Ştiinţe Economice din Craiova, secţia Finanţe (1975); doctor în economie (1982).
Activitate: După terminarea facultăţii, a lucrat în unităţi de producţie, în compartimentele: financiar-contabilitate; calculaţia costurilor, preţu­rilor şi tarifelor; organizarea şi normarea muncii; retribuirea muncii. Între anii 1991-2012 a lucrat la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj în activităţile de control fiscal şi metodologie. Este conferenţiar universitar, disciplinele predate fiind „Finanţe publice” şi „Fiscalitate”. A dobândit calităţile de evaluator în spe­cia­litatea evaluare economică şi financiară a întreprinderilor şi expert contabil, membru al CECCAR. A încheiat şi executat peste 45 de contracte de cercetare ştiinţifică cu diferiţi agenţi economici din ţară, pe probleme de interes major, soluţiile oferite fiind susţinute de aceştia, de organizaţiile lor patronale şi sindicale, în îmbunătăţirea anumitor prevederi legale.

Publicaţii: Practician de elită şi deopotrivă teoretician, a publicat 101 cărţi prin cele mai mari edituri din România şi peste 2.500 de articole în literatura de specialitate, în diferite publicaţii şi în mass-media. În perioada 1999-2004 a publicat, pe cont propriu, revista „Ghid Fiscal”.

Premii şi distincţii: Pentru contribuţia adusă la abordarea problemelor fiscalităţii a fost distins cu „Laurii Tribunei economice”, în anii 1999 şi 2004, primind „Diploma”, „Medalia” şi „Coroana de laureat”.

Recomandari editoriale

Parteneri
Baroul Dolj
Baroul Olt
Baroul Maramures
Baroul Suceava