CEDO s-a pronuntat in cauza A.M.M. impotriva Romaniei, care are la baza o actiune in tagada paternitatii a unui minor cu handicap, formulata de catre mama acestuia, care suferea la randul ei de un handicap, instanta europeana dispunand ca Statul roman sa-i plateasca reclamantului daune morale de 7.000 euro.

In speta, reclamantul, A.M.M. are cetatenie romana, este nascut in 2001 si domiciliaza in Pantelimon (Romania). Fiind minor (10 ani), el a fost initial reprezentat in fata Curtii Europene de mama sa si apoi de catre bunica din partea mamei care intre timp a dobandit un handicap grav. In ceea ce priveste starea de sanatate a lui A.M.M, doua rapoarte medicale indicau ca acesta prezenta semne de rahitism, anemie si intarziere in dezvoltarea neuropsihica, neputand vorbi.

A.M.M. figureaza in certificatul de nastere cu tata necunoscut. La 20 iunie 2001, mama sa a introdus o actiune in tagada paternitatii impotriva lui Z., sustinand ca A.M.M. ar fi fost conceput ca urmare a unui relatii cu paratul. Ea se sprijinea pe o declaratie scrisa de mana semnata de Z in care recunostea ca el este tatal copilului si promitea sa-i plateasca pensie alimentara.

In cerere, mama lui A.M.M. a afirmat ca Z nu-si tinuse promisiunea de a plati acea pensie alimentara. In cadrul procedurii probatoriului in fata instantei, ea a solicitat proba cu interogatoriul paratului, propunand si audierea unor martori si realizarea unui test de paternitate. Printr-o incheiere de sedinta din 2 aprilie 2002, Tribunalul Bucuresti a aprobat efectuarea testului de paternitate si a convocat partile la Institutul de Medicina Legala, insa numai A.M.M. si mama sa s-au prezentat la institut la data convocarii. In sedinta din 30 aprilie 2002, instanta a luat act ca reclamanta renunta la expertiza medicolegala si la audierea martorilor. Tribunalul a respins cererea mamei ca nefondata, motivand si ca declaratia manuscrisa a lui Z nu putea fi luata in considerare pentru ca era doar o copie si nu fusese depus originalul.

Mama lui A.M.M. a apelat aceasta hotarare, Tribunalul Bucuresti respingand apelul la 24 octombrie 2002 si mentinand hotararea instantei de fond.

Curtea de Apel Bucuresti a admis recursul mamei la 29 ianuarie 2003 si a casat hotararea Tribunalului Bucuresti. Curtea de Apel a constatat ca tribunalul nu isi exercitase rolul activ pentru stabilirea faptelor si aplicarea corecta a legii, cu atat mai mult cu cat reclamanta era nereprezentata. CA Bucuresti a trimis dosarul spre rejudecare la tribunal.

Tribunalul Bucuresti, in rejudecare, a admis din nou proba cu martori si interogatoriu si a apreciat in sedinta din 22 mai 2003 ca se impune si prezenta unui reprezentat al Ministerului Public. La 5 si 19 iunie 2003, tribunalul a constatat absenta a doi dintre cei doi martori convocati si a emis mandate de aducere pentru acestia. Mandatele nu au putut fi executate pentru ca martorii nu se aflau la adresa indicata de reclamanta. Tribunalul a dispus la 18 septembrie 2003 efectuarea raportului de expertiza pentru stabilirea filiatiei si l-a convocat pe Z la IML Bucuresti in acest sens. La termenul din 30 octombrie 2003, cand raportul de expertiza ar fi trebuit sa fie depus, Z a lipsit, constatandu-se ca acesta nu s-a prezentat nici la IML.

Autoritatea Tutelara si procurorul din partea Ministerului Public, desi legal citati, au lipsit de asemenea. Mama lui A.M.M. a declarat din nou la termenul respectiv ca nu mai doreste realizarea raportului de expertiza pentru stabilirea filiatiei si ca nu mai solicita administrarea vreunei probe. In final, Tribunalul Bucuresti a respins cererea mamei, apreciind cererile sale drept nejustificate.

A.M.M. s-a adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului la 7 februarie 2002, invocand art. 6 si 8 din Conventie, reclamand ca actiunea in tagada paternitatii nu a fost solutionata de instantele romane intr-un termen rezonabil si ca dreptul sau la viata privata si familiala i-a fost incalcat.

Curtea a apreciat mai intai daca statul, prin institutiile sale, si-a indeplinit obligatiile care decurg din articolul 8 din Conventie la tratarea actiunii in tagada paternitatii formulata de reclamanta. Spre exemplu, Curtea a constatat ca Autoritatea Tutelara, care trebuia sa apere interesul copilului, nu a participat la procedura conform obligatiilor sale. De asemenea, a mai observat si ca A.M.M. si mama sa n-au fost niciodata reprezentati de un avocat. In fapt, acestea au fost si carentele care au determinat CA Bucuresti sa admita primul recurs al mamei. Or, aceleasi carente s-au repetat si la rejudecarea procesului. In timpul audientelor in fata tribunalului departamental, autoritatea tutelara nu s-a prezentat niciodata. Tribunalul nu a luat nicio masura procedurala pentru a obliga aceasta institutie sa se prezinte si nici masuri de protectie a interesului copilului pentru a atenua absenta Autoritatii, masuri precum desemnarea unui avocat din oficiu sau asigurarea participarii Ministerului Public. De asemenea, autoritatile nu au luat nicio masura pentru a contacta martorii propusi de mama, dupa ce primul mandat de aducere nu a putut fi executat.

Curtea a observat ca dreptul intern nu prevede nicio masura care poate obliga un tert sa faca un test de paternitate, ceea ce ar putea corespunde necesitatii protejarii tertilor, excluzand posibilitatea de a-i constrange sa efectueze anumite analize medicale. In acest sens, Guvernul a opinat ca tribunalele pot lua masuri atunci cand o parte incearca sa impiedice stabilirea sau dovedirea anumitor fapte. Dar, in speta, tribunalele n-au tras nicio concluzie si nu au dispus nicio masura vazand refuzul presupusului tata de a se prezenta la IML

Curtea a concluzionat ca instantele nationale nu au pastrat un just echilibru intre dreptul minorului de a a-si vedea interesele protejate in procedura stabilirii paternitatii si dreptul presupusului tata de a nu participa la aceasta procedura sau de a refuza sa se supuna expertizei medicale. Curtea a concluzionat ca a existat o incalcarea a art. 8 si Statul roman trebuie sa-i plateasca reclamantului A.M.M. 7.000 euro cu titlu de daune morale.

Sursa: JurisprudentaCEDO

Alte articole pe aceeasi tema:

1. CEDO, Cauza Sandru si altii impotriva Romaniei – incalcarea dreptului la o ancheta efectiva
2. Motivarea Curtii Constitutionale: Controlul averilor încalca dreptul la viata privata
3. CEDO condamna statul român pentru întârzierea accesului unui reclamant la dosarul de la Securitate
4. CEDO condamna Romania pentru durata prea lunga a proceselor
5. CEDO condamna Romania pentru incalcarea dreptului de proprietate si a dreptului la un proces echitabil