Aurel Beian a castigat la Strasbourg doua procese – legate de Fondul National de Investitii si de nerecunoasterea stagiului militar indeplinit in anii `50.

Mureseanul Aurel Beian a invins in doua randuri statul roman la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO), in decurs de cateva luni. Curtea de la Strasbourg a demonstrat inca o data ca justitia romaneasca se incurca in propriile legi.

Acum, statul este obligat, prin doua decizii, sa-i plateasca mureseanului Aurel Beian 10.000 de euro. Poate suma nu este pe masura luptei pe care familia Beian a fost nevoita sa o duca ani de zile pentru a-si gasi dreptatea. Sotii Elena si Aurel Beian se pot lauda ca au creat, fara macar sa-si doreasca asta, o premiera juridica.

Prima decizie CEDO, pro­nun­­tata in decembrie 2007, se refera la nerecunoaste­rea sta­gi­ului militar efectuat, in anii ’50, in briga­zi­­le de mun­­­ca ale statu­lui­ co­muni­st.­­ Cea­­­­lalta­­ – pronuntata in urma cu doar cateva zile – are in vedere incalcarea dreptului la acces in justitie, prin anularea de jurisdictiile nationale a actiunii introduse de familia Beian, pentru neplata taxei de timbru, in conditiile in care aceasta a cerut CEC restituirea sumelor de bani pe care le-a investit la Fondul National de Investitii. Familia Beian asteapta acum ca statul sa-i achite cei 10.000 de euro castigati la CEDO, plus majorarile corespunzatoare.

Strigau ca suntem „chiaburi si dusmani ai poporului”

Lupta pentru dreptate a lui Aurel Beian a inceput in 1953, cand avea doar 21 de ani. Atunci i-a sosit sorocul sa fie luat la oaste, dar, pentru ca tatal sau refuzase sa intre in CAP, a fost incorporat in brigazile de munca. Nu a depus juramantul, nu a purtat arma si a sfarsit ca „soldat neinstruit” – calificativ scris pe livret. „Mi-a venit in ianuarie chemarea, nu in toamna, ca la toti ceilalti.

Eram alaturi de alti tineri de «origine nesanatoasa», militarii obisnuiti strigand dupa noi ca suntem chiaburi si dusmani ai poporului”, ne-a declarat Aurel Beian. El a fost incorporat la Timisoara, apoi plimbat pe la Arad, Sampetrul German, Buzau (in primul an), anul urmator la Ploiesti si in al treilea an la Vatra Dornei. A muncit din greu peste tot, la constructia de tabere, depozite si cladiri pentru militari.

„Eram ca niste batalioane disciplinare, unde n-as putea spune ca eram tratati chiar ca niste sclavi, depinde insa cum te simti. Nu mi-a fost rusi­ne sa muncesc. Trebuia sa treaca armata si am acceptat acel statut, ca atare nu mi-am facut si nici nu am creat probleme. insa niciodata nu mi-a placut sa fiu discriminat”, ne-a mai spus cel care acum se poate mandri cu doua victorii rasunatoare la CEDO.

Arestat dupa ce i s-a inscenat un furt

In 1958, a fost arestat si i s-a inscenat un furt, cand lucra la intreprinderea de Gospodarie Locativa din Reghin. I s-a cerut sa nu revina la lucru pana nu primeste adeverinta ca tatal sau e inscris in CAP. „Tata, care era la puscarie cand am fost incorporat, mi-a spus sa le transmit ca, atunci cand ne lasa sa ne alegem presedinte pe cine vrem noi, se inscrie primul”, a declarat Aurel Beian, pe care Tribunalul Targu Mures l-a condamnat ca a furat din avutul obstesc.

Pedeapsa primita a fost un an de inchisoare. A stat o luna si a fost eliberat, dupa ce inscenarea a fost dovedita. Cum era de asteptat, nu si-a mai gasit loc de munca in Reghin si a fost nevoit sa plece la Hunedoara. Acolo s-a imbolnavit de TBC, fiind internat la sanatoriu in Geoagiu-Bai, dupa care la Orastie, pe santier, a cunoscut-o pe Elena, care i-a devenit sotie. in 1963 s-a intors, reabilitat, la Targu Mures.

Vesnic nemultumit de regimul comunist, Beian a participat si la Revolutia din 1989, insa, dupa doua zile s-a retras, scarbit de „impostorii ce aparusera ca ciupercile dupa ploaie”. in 1981, la Combinatul Azomures, unde a lucrat pana la pensionare, a avut o interventie virulenta la adresa conducerii de partid si de stat, intr-o adunare generala a oamenilor muncii.

„Ca urmare, din 1981 pana in 25 decembrie 1989, am fost urmariti, ne-a fost ascultat telefonul si nici macar in celelalte tari comuniste nu puteam calatori. Eu terminasem dreptul, insa nu am putut sa fac o cariera potrivit pregatirii. Baiatul nostru, cu greu acceptat in armata dupa ce intrat la facultate, a fost facut sublocotenent abia in 1990″, ne spune pe scurt Elena Beian povestea unei vieti dure decise de altii.

Discriminat de lege

Imediat dupa aparitia Legii privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar in cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii in perioada 1950-1961, Aurel Beian a cerut Casei Judetene de Pensii si Asigurari Sociale Mures sa i se acorde drepturile prevazute in actul normativ. CAS recunoscuse activitatea depusa de militarii din unitatile subordonate Directiei Generale de Munca ca fiind munca fortata si a instituit masuri reparatorii, printre care o indemnizatie lunara, gratuitatea tratamentului medical si scutirea de la plata taxei radio-tv.

Sursa: Adevarul citat de FreeNews