Infolegal.ro

Despre neconstituţionalitatea unor Decizii ale Curţii Constituţionale

Legaturi: Fiscalitate

Popor. Nu îngădui ca legea să fie masca cu ajutorul căreia cârmuitorii să tiranizeze nestânjeniţi”(Pitagora. Legile morale şi politice).

Cenzori ai republicii! Supravegheaţi-i pe capii poporului: de la ei începe corupţia mulţimii. Întrebaţi-i pe pescari care este partea ce se strică prima la un peşte? Vă vor spune: capul.”(Pitagora. Legile morale şi politice)

Cuprins:

  1. Neconstituţionalitatea prevederilor legale care conţin noţiuni pe care legea nu le defineşte.
  2. Deciziile Curţii Constituţionale nu au un termen de publicare în Monitorul Oficial.
  3. Decizia Curţii Constituţionale nr. 363/2015 constituie un precedent foarte periculos, devastator pentru veniturile bugetului statului.
  4. Exemplu de importante prevederi legale care s-au aplicat ani de zile, dar fără să se fi constatat neonstituţionalitatea sau nelegalitatea acestora.
  5. Speţa de la care s-a pornit în declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005.
  6. Deciziile Curţii Constituţionale care pot fi declarate neconstituţionale pe motiv că acestea conţin noţiuni necunoscute.
  7. Nedumeriri, dileme, întrebări ….

Rezumat.

Prin „Decizia Curţii Constituţionale nr. 3632015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale”, publicată în monitorul Oficial nr. 4952015, au fost declarate ca neconstituţionale prevederile art. 6 din „Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale” prin care se stabilesc „impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”, pe motiv că legea nu defineşte noţiunea de „impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”. Decizia Curţii Constituţionale nr. 363/2015 constituie un punct de răscruce, un precedent foarte periculos, devastator pentru veniturile bugetului statului, şi aceasta din cauză, în baza acestei Decizii, orice contribuabil poate contesta în justiţie, ca neconstituţională, orice prevedere legală care conţine fie şi numai o singură noţiune care nu este definită în legea respectivă şi în baza căreia i s-a aplicat o sancţiune. Cum legislaţia fiscală (în special „Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal” şi „Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală”), conţine sute de noţiuni, termeni şi expresii care nu sunt definite în aceasta, înseamnă că, efectiv şi în mod real, toată legislaţia fiscală să fie contestată ca neconstituţionale. În aceste condiţii trebuie declarate ca neconstituţională atât această Decizie a Curţii Constituţionale nr. 363/2015, cât şi alte 11 Decizii ale sale pe motiv că acestea conţin noţiunea „infralegală”, noţiune care: a) nu figurează în Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX); b) nu este definită în niciun dicţionar, în nicio lucrare sau tratat juridic sau de altă specialitate; c) nu i se poate stabili sensul şi conţinutul nici din informaţiile de pe vastul Internet; d) nu i se poate stabili sensul şi conţinutul nici din vreo altă sursă.

  1. Neconstituţionalitatea prevederilor legale care conţin noţiuni pe care legea nu le defineşte.

 „Magistratule! Supraveghează legile cu grija pe care o are mama pentru fiicele ei. Să ştii că legile sunt nişte perle înşirate pe un singur fir: dacă una cade, celelalte nu mai pot rămâne unite”.(Pitagora. Legile morale şi politice).

Prin „Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale”, publicată în monitorul Oficial nr. 495 din 6 iulie 2015, au fost declarate ca neconstituţionale prevederile art. 6 din „Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale” prin care se stabilesc „impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”, pe motiv că legea nu defineşte noţiunea de „impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”, ceea ce face ca aceste prevederi să nu întrunească condiţiile de claritate, previzibilitate şi accesibilitate, încălcând astfel prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) din Constituţia României care consacră principiul legalităţii.

Articolul. 6 din Legea nr. 241/2005 are următorul conţinut:

„Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”.

În Deciziei Curţii Constituţionale nr. 363/2015 se precizează (sublinierile ne aparţin):

„Cu majoritate de voturi, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituţionale.

Prin art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale se prevede că (sublinierea ne aparţin) „Deciziile, hotărârile şi avizele Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”.

  1. Deciziile Curţii Constituţionale nu au un termen de publicare în Monitorul Oficial.

 „Toate încep să fie nesigure de îndată ce ne îndepărtăm de drept”. (H. Grotius).

În legătură cu publicarea în Monitorul Oficial a Deciziilor Curţii Constituţionale sunt de reţinut următoarele aspecte.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 363/2015 a fost pronunţată în şedinţa din data de 7 mai 2015 şi a fost publicată abia după două luni ?! în Monitorul Oficial, respectiv la data de 6 iulie 2015.

În „Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale” nu se precizează termenul maxim în cadrul căruia trebuie publicate, de la data adoptării lor, deciziile, hotărârile şi avizele Curţii Constituţionale.

Ca urmare a acestui fapt, nu este nicio problemă pentru membrii Curţii Constituţionale dacă deciziile, hotărârile şi avizele adoptate rămân nepublicate luni şi chiar ani de zile.

Atâta timp cât Curtea Constituţională este independentă (şi deasupra) faţă de orice altă autoritate publică, îşi poate permite să-şi facă propria lege după bunul plac, cu cât mai puţine constrângeri, precum cu „fără stabilirea unor termene de publicare a deciziilor, hotărârilor şi avizelor adoptate”.

Şi această „Fiindcă fiecare are atâta dreptate câtă putere deţine”. (Spinoza, 1632 – 1677, Tratatul politic, II, 8.Forţa, puterea primează dreptului) şi Nimic nu este mai groaznic decât o putere nemărginită în mâinile unei fiinţe mărginite”. (Vasyl Symonenko, 1935 – 1963, Jurnalul, 1962 – 1963, Ucraina).

  1. Decizia Curţii Constituţionale nr. 363/2015 constituie un precedent foarte periculos, devastator pentru veniturile bugetului statului.

 „O singură lege proastă e de ajuns ca să revolte un întreg popor
(Proverb grec. Pitagora. Legile morale şi politice).

 „Nu există ceva mai bun pentru stat decât legi bine alcătuite”. (Euripide).

Decizia Curţii Constituţionale nr. 363/2015 constituie un punct de răscruce, un precedent foarte periculos, devastator pentru veniturile bugetului statului, şi aceasta din cauză, în baza acestei Decizii, orice contribuabil poate contesta în justiţie, ca neconstituţională, orice prevedere legală care conţine fie şi numai o singură noţiune care nu este definită în legea respectivă şi în baza căreia i s-a aplicat o sancţiune.

Legislaţia fiscală (şi nu numai aceasta) conţine numeroase şi deosebit de importante articole care folosesc noţiuni, termeni şi expresii al căror sens şi conţinut nu sunt definite în cuprinsul acesteia.

La nivel de ţară, în cei 11 ani de aplicare a prevederilor art. 6 din Legea nr. 241/2005, declarate acum ca neconstituţionale, s-au întocmit peste un milion de sesizări penale, s-au cheltuit, iraţional, din bugetul statului circa 300 de milioane de euro, şi s-a sufocat, efectiv şi în mod real, activitatea organelor fiscale, a celor de poliţie şi a parchetelor[1].

La acestea mai trebuie adăugate numeroasele şi gravele neajunsuri produse câtorva sute de mii de contribuabili cărora li s-au întocmit sesizări penale, care au fost supuşi cercetărilor de către organele de poliţie şi ale parchetelor.

Surprinde şi nedumereşte faptul că aceste prevederi legale, aplicate timp de 11 ani, în baza cărora:

1) s-au întocmit peste un milion de sesizări penale,

2) s-au cheltuit, iraţional, din bugetul statului circa 300 de milioane de euro,

3) s-a sufocat, efectiv şi în mod real, activitatea organelor fiscale, a celor de poliţie şi a parchetelor, şi

4) s-au produs numeroase şi grave neajunsuri câtorva sute de mii de contribuabili, cărora li s-au întocmit sesizări penale, care au fost supuşi stresantelor cercetări penale de către organele de poliţie şi ale parchetelor,

sunt declarate ca neconstituţionale abia acum şi pe motiv că Legea nr. 241/2005 nu defineşte noţiunea deimpozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”.

Nedumeririle şi semnele de întrebare care se ridică în legătură cu temeinicia şi cu corectitudinea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 363/2015 sunt justificate fie şi numai din următoarele motive.

  1. Decizia Curţii Constituţionale nr. 363/2015 a fost supusă dezbaterii următorilor 9 judecători:
    Augustin Zegrean, preşedinte, Valer Dorneanu, Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea, Daniel Marius Morar, Mona-Maria Pivniceru, Puskas Valentin Zoltan, Simona-Maya Teodoroiu, şi Tudorel Toader.
  1. Decizia s-a adoptat la limită, cu 5 voturi pentru şi cu 4 voturi împotrivă.
    Cele 5 voturi pentru au fost date de: Augustin Zegrean, preşedinte, Mircea Ştefan Minea, Daniel Marius Morar, Mona-Maria Pivniceru şi Puskas Valentin Zoltan.
    Cele 4 voturi împotrivă au fost date de judecătorii: Petre Lăzăroiu, Valer Dorneanu, Simona-Maya Teodoroiu şi Tudorel Toader.
  1. Cei 4 judecătorii care au votat împotrivă şi-au justificat opoziţia printr-o „Opinie separată”, prezentată la sfârşitul Deciziei în discuţie, publicată în Monitorul Oficial.
  2. Atât din argumentele menţionate în „Opinia separată” a celor 4 judecătorii, cât şi din cele prezentate în acest material, rezultă atât lipsite de temeinicie în adoptarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 363/2015, cât şi efectele devastatoare pe care le generează aplicarea acestei Decizii asupra veniturilor bugetului statului, în special prin diminuarea substanţială a acestora şi prin încurajarea indisciplinei fiscale.
  3. Efectele devastatoare pe care le generează aplicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 363/2015 asupra veniturilor bugetului statului se manifestă prin:
    1. Diminuarea substanţială a veniturilor bugetare ca urmare a creşterii:
      1. numărului contribuabililor care nu-şi achită integral şi la termenul legal impozitele şi/sau contribuţiile cu reţinere la sursă;
      2. volumului obligaţiilor bugetare (a sumelor) din impozite şi din contribuţii cu reţinere la sursă neachitate integral şi la termenul legal;
      3. perioadei de restanţă la plată (ca număr de zile) a unui volum tot mai mare de obligaţiilor bugetare, din partea unui număr tot mai mare de contribuabili;
    2. Încurajarea indisciplinei fiscale; în lipsa unei sancţiuni atât de drastice (precum întocmirea unei sesizări penale, de către organele fiscale, şi supunerea cercetării penale, de către organele de poliţie şi ale parchetului), este uşor de înţeles că va avea loc o diminuarea substanţială a veniturilor bugetareNu puţini vor fi contribuabilii care, cu bună ştiinţă, nu îşi vor achita integral şi la termenul legal impozitele şi/sau contribuţiile cu reţinere la sursă pentru a le folosi ca surse proprii în activitatea firmei, în locul contractării de credite bancare.Aceasta cu atât mai mult cu cât, în unele situaţii, majorările de întârziere sunt mai mici decât dobânzile la creditele pe care le-ar contracta în condiţiile în care nu s-ar folosi de aceste obligaţii bugetare neachitate.
    3. Contestarea ca neconstituţionale a numeroase şi deosebit de importante articole din legislaţia fiscală, şi chiar a unora dintre cele mai importante legi fiscale în ansamblul lor, pe motiv că acestea conţin fie şi numai o singură noţiune care nu este definită în legea care le conţine.Cum legislaţia fiscală (în special „Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal” şi „Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală”), conţine sute de noţiuni, termeni şi expresii care nu sunt definite în aceasta, înseamnă că, efectiv şi în mod real, toată legislaţia fiscală să fie contestată ca neconstituţionale.
  1.  În condiţiile emiterii Deciziei Curţii Constituţionale nr. 363/2015 se pune şi următoarele întrebări:

6.1. Cum se face că, în cei 13 ani de aplicare a „Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal”şi a „Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală”, care conţin sute de articole cu noţiuni care nu sunt definite în acestea, Curtea Constituţională nu a ridicat niciodată problema neconstituţionalităţii lor ?

6.2. Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de 6 ori, asupra art. 6 din Legea nr. 241/2005 prin Decizii prin care a constatat, de fiecare dată, că prevederile acestui articol sunt constituţionale ?

Cum a fost posibil ca, în aceste condiţii, şi după 11 ani de aplicare a art. 6 din Legea nr. 241/2005, Curtea Constituţională să constate neconstituţionalitatea acestui articol ?

  1. Decizia Curţii Constituţionale nr. 363/2015 este, efectiv şi în mod real, paradoxală prin prisma faptului că Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de mai multe ori, asupra art. 6 din Legea nr. 241/2005 prin decizii prin care a constatat, de fiecare dată, că prevederile acestui articol sunt constituţionale.

Dintre aceste Decizii sunt de amintit, spre exemplu:

7.1. Decizia nr. 936 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2013.

7.2. Decizia nr. 162 din 28 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 24 aprilie 2012.

7.3. Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012.

7.4. Decizia nr. 1.205 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 9 noiembrie 2011.

Prin fiecare din aceste Decizii Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate art. 6 din Legea nr. 241/2005 ca neîntemeiată, fără a fi pusă în discuţie lipsa de predictibilitate a textului de lege criticat, ceea ce demonstrează că acest articol nu a pus probleme în practica aplicării.

  1. În legislaţia fiscală sunt sute de noţiuni, termeni şi expresii care fie nu sunt definite, fie sunt neclare, confuze în interpretare şi aplicare, fie sunt definite diferit, chiar şi în cadrul aceluiaşi act normativ, precum în Codul fiscal, de la un titlu la altul şi chiar în cadrul aceluiaşi titlu, de la un capitol la altul.

În studiul elaborat de N. Grigorie Lăcriţa „Prevederi din Cod fiscal şi din Codul de procedură fiscală care pot fi declarate neconstituţionale pe motiv că acestea conţin noţiuni nedefinite”, publicat în reviste, în cărţi şi pe Internet, se prezintă câteva sute de noţiuni din legislaţia fiscală care fie nu sunt definite, fie sunt neclare, confuze în interpretare şi aplicare, fie sunt definite diferit, chiar şi în cadrul aceluiaşi act normativ, precum în Codul fiscal, de la un titlu la altul şi chiar în cadrul aceluiaşi titlu, de la un capitol la altul, fapt pentru care prevederile legale care le conţin pot fi declarate neconstituţionale.

În aceste condiţii, efectiv şi în mod real, întregul Cod fiscal şi întregul Cod de procedură fiscală ar fi trebuit să fie declarate ca neconstituţionale, încă de la intrarea lor în vigoare, în baza argumentelor care sunt invocate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 363/2015. De ce Curtea Constituţională nu a constatat neconstituţionalitatea lor din 2003 şi până în prezent?

  1. În prezent sunt în vigoare, unele de peste 10 ani, sute de prevederi legale care conţin noţiuni care nu sunt definite, care sunt efectiv şi în mod real neconstituţionale în baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 363/2015, dar fără să se fi ridicat vreodată problema că acestea sunt neconstituţionale. De ce Curtea Constituţională nu a constatat neconstituţionalitatea lor?
  2. Au fost sute de prevederi legale cu noţiuni nedefinite, care s-au aplicat mai mulţi ani, unele chiar peste zece ani, care au fost abrogate, dar la care nu s-a constatat vreodată că sunt neconstituţionale. De ce Curtea Constituţională nu a constatat neconstituţionalitatea lor?
  3. Faţă de noţiunea de „impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”, în legislaţia fiscală sunt sute de noţiuni, termeni şi expresii mult mai neclare, mai confuze, mai controversate, al căror sens şi conţinut nu poate fi cunoscut, efectiv şi în mod real, din nicio sursă, dar fără ca cel puţin una dintre prevederile legale care le conţin să fi fost declarată neconstituţională pe motiv că acestea nu sunt definite în legea care le conţine. De ce Curtea Constituţională nu a constatat neconstituţionalitatea lor?

Ori, noţiunea de „impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă” este bine cunoscută de către contribuabili şi de către organele fiscale, cu sensul şi cu conţinutul său real.

Reţinere la sursă” care, în limbajul contribuabililor, al organelor fiscale şi prin unele reglementări fiscale se mai numeşte şi „stopaj la sursă”, înseamnă că cel care are de plătit un venit impozabil, către o persoană fizică sau juridică, are obligaţia legală de a nu acorda venitul respectiv fără a calcula şi a reţine obligaţiile fiscale stabilite prin lege, precum: impozitul pe venit; impozitul pe dividende; contribuţiile sociale (pentru pensie, sănătate, şomaj).

Faţă de sutele de noţiuni care nu sunt definite în Cod fiscal, în Cod de procedură fiscală şi în Normele metodologice de aplicare a acestora, noţiunea de „impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă” este, efectiv şi în mod real, o noţiune cunoscută.

Noţiunea de „reţinere la sursă” nu a fost şi nu este definită în legislaţia fiscală, dar:

1) a fost prezentată, din punct de vedere al sensului şi al conţinutului, în numeroase articole în literatura de specialitate (a se vedea zecile de articole elaborat de N. Grigorie Lăcriţa pe tema „reţinerii la sursă” sau a „stopajului la sursă”), şi

2) este bine cunoscută de cei implicaţi în aplicarea legislaţiei fiscale (contribuabili, organe fiscale etc.).

În condiţiile în care Curtea Constituţională

  1. a) a neglijat, de zeci de ani, sutele de prevederi legale care conţin noţiuni care sunt cu adevărat neclare şi care trebuiau clarificate, şi
  2. b) s-a legat de o noţiunea bine cunoscută, aşa cum este cea de „impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”,

se ridică serioase semne de întrebare asupra temeiniciei Deciziei Curţii Constituţionale nr. 363/2015, dacă avem în vedere argumentele atât din „Opinia separată” a celor 4 judecătorii, cât şi pe cele din acest material.

  1. În condiţiile declarării ca neconstituţionale a 6 din Legea nr. 241/2005, după 11 ani de aplicare (prevederi a căror aplicare a generat, la nivel de ţară, întocmirea a peste un milion de sesizări penale, cheltuirea iraţională, din bugetul statului, a circa 300 de milioane de euro, şi sufocarea, efectiv şi în mod real, a activităţii organelor fiscale, a celor de poliţie şi a parchetelor), se mai poate vorbi, în România, de un stat de drept, de legi echitabile, corecte, raţionale?
  2. 13. Legislaţia fiscală conţine, pe lângă sutele de noţiuni care nu sunt definite în aceasta, şi numeroase alte grave neajunsuri, cunoscute de contribuabili, de organele fiscale, de cele de justiţie, cele mai multe dintre acestea ajungând, sub diferite speţe, şi la Curtea Constituţională, chiar de mai multe ori, dar fără ca vreodată până acum să fi fost declarate ca neconstituţionale, aşa cum ar fi fost şi normal şi foarte bine. De ce Curtea Constituţională nu a constatat neconstituţionalitatea lor?
  1. Exemplu de importante prevederi legale care s-au aplicat ani de zile,dar fără să se fi constatat neonstituţionalitatea sau nelegalitatea acestora.

Lumea nu va fi distrusă de cei care fac rău, ci de cei care privesc fără să facă nimic.”
(Albert Einstein).

Modul de aplicarea al articolelor 75, 76 şi 77 (ale Capitolului VIII „Venituri din premii şi din jocuri de noroc”, Titlul III „Impozitul pe venit”) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, este prevăzut şi prin „Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal”, punctele 150, 151 şi 1511.

Punctul 1511 a fost introdus prin „Hotărâre Guvernului nr. 610/2005 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004”, publicată în Monitorul Oficial nr. 575 din 4 iulie 2005, fiind în vigoare pe perioada 1 mai 2005 inclusiv –28 februarie 2011, şi care a avut următoarea formă şi conţinut:

1511. Începând cu data de 1 mai 2005 inclusiv, veniturile din jocuri de noroc se impun, prin reţinere la sursă, aplicându-se cotele de impozit de mai jos asupra venitului net calculat ca diferenţă între venitul brut şi suma neimpozabilă de 6 milioane lei, astfel:

– cu o cotă de 20% aplicată asupra venitului net care este mai mic sau egal cu 100 milioane lei; şi

– cu o cotă de 25% aplicată asupra venitului net care depăşeşte cuantumul de 100 milioane lei..

Deosebit de important este a se reţine faptul că H.G. nr. 610/2005 nu s-a dat în aplicarea unei legi de modificare a „Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal”, ci „în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată”.

În art. 108 din Constituţia României, republicată, se prevede:

„Art. 108. Actele Guvernului

(1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.

(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.[…]”.

Deci, în temeiul art. 108 din Constituţia României, orice Hotărâre a Guvernului se emite numai şi numai pentru organizarea executării unei legi, lege care trebuie să fie menţionată, clar şi precis, în preambulul Hotărârii respective la temeiul legal în baza căruia s-a emis

În cazul în care printr-o Hotărâre a Guvernului se prevede modificarea nivelului unor impozite, taxe, contribuţii etc., a materiei impozabile, a bazei de impozitare etc., dar fără să se menţioneze, clar şi precis, în preambulul Hotărârii respective, temeiul legal în baza căruia s-a emis, o asemenea Hotărâre a Guvernului este nelegală din cauză că încalcă prevederile art. 108 alin. (2) din Constituţia României.

Prevederile punctului 1511 au fost în vigoare pe perioada 1 mai 2005 inclusiv –28 februarie 2011, deci pe o perioadă de 5 ani şi 10 luni.

Punctul 1511 a fost abrogat începând cu 1 martie 2011 prin pct. 17 din „Hotărârea Guvernului nr. 150 din 23 februarie 2011 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, precum şi pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc”, publicată în Monitorul Oficial nr. 150 din 1 martie 2011, în vigoare cu 1 martie 2011.

De reţinut şi următoarele aspecte, deosebit de importante:

  1. H.G. nr. 610/2005, prin care s-a introdus punctul 1511, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 575 din 4 iulie 2005, fiind legal în vigoare (în baza art. 108 din Constituţia României şi a art. 11 şi 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative) începând cu data publicării în Monitorul, respectiv cu data de 4 iulie 2005.
  2. Prin pct. 1511 s-a prevăzut că prevederile acestuia se aplică începând cu data de 1 mai 2005 inclusiv, deci din urmă, retroactiv cu 64 de zile faţă data de 4 iulie 2005, care este data intrării efective şi legale în vigoare a H.G. nr. 610/2005 în care s-au publicat respectivele prevederi.
  3. Prin art. 15 din Constituţia României, prin care principiul neretroactivităţii a fost ridicat la rangul de principiu constituţional, se dispune clar, precis şi la modul imperativ:„(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”.
  4. Pe o perioada de aplicare retroactivă, de 64 de zile (respectiv pe perioada 1 mai 2005 – 3 iulie 2005), prevederile pct. 1511 s-au aplicat cu încălcarea gravă a art. 15 din Constituţia României, fără ca cineva (Curtea Constituţională, Avocatul Poporului, Consiliul Legislativ, organele de justiţie etc.) să fi ridicat această problemă.
  5. Prin Constituţia României se prevede:„Art. 108. Actele Guvernului(1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.[…]”
  6. Prin „Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative” se prevede:„Art. 11. Publicarea actelor normative(1) În vederea intrării lor în vigoare, legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.[…]”„Art. 12. Intrarea în vigoare a actelor normative[…](3) Actele normative prevăzute la art. 11 alin. (1), cu excepţia legilor şi a ordonanţelor, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. Atunci când nu se impune ca intrarea în vigoare să se producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilită prin text.
  7. În baza art. 108 din Constituţia României şi a art. 11 şi 12 din Legea nr. 24/2000, data intrării în vigoare a H.G. nr. 610/2005, a fost data publicării acesteia în Monitorul Oficial, adică data de 4 iulie 2005, şi nu data de 1 mai 2005.
  8. Pe perioada 1 mai 2005 – 3 iulie 2005, de aplicare retroactivă, de 64 de zile, prevederile pct. 1511 s-au aplicat cu încălcarea gravă a art. 108 din Constituţia României şi ale art. 11 şi 12 din Legea nr. 24/2000.
  9. Prin Constituţia României se prevede:„Art. 139. Impozite, taxe şi alte contribuţii(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.[…]”.„Art. 108. Actele Guvernului(1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.[…]”.Deci, foarte important este a se reţine faptul că, în nicio condiţie, şi sub nicio formă, printr-o hotărâre a Guvernului nu se poate modifica modul de impozitare, nici cel prevăzut prin legea în aplicarea căreia se dă respectiva hotărâre de guvern, şi nici dintr-o altă lege, indiferent care este aceasta.Aşa după cum am mai arătat, H.G. nr. 610/2005 nu s-a dat în aplicarea unei legi de modificare a „Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal”
  10. În condiţiile în care1) „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”,2) „Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor”, iar3) H.G. nr. 610/2005 nu s-a dat în aplicarea unei legi de modificare a „Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal”,este uşor de înţeles că prevederile pct. 1511 din H. G. nr. 610/2005 s-au aplicat cu încălcarea gravă a art. 139 şi 108 din Constituţia României, pe o perioadă de 5 ani şi 10 luni !?, fără ca cineva (Curtea Constituţională, Avocatul Poporului, Consiliul Legislativ, organele de justiţie etc.) să fi ridicat această problemă.
  11. În concluzie, prevederile 1511 din H. G. nr. 610/2005 s-au aplicat:
    • Pe o perioadă de 64 de zile (respectiv pe perioada 1 mai 2005 – 3 iulie 2005), cu încălcarea gravă a: a) 15 şi art. 108 din Constituţia României,b) art. 11 şi 12 din Legea nr. 24/2000
    • Pe o perioadă de 5 ani şi 10 luni !? cu încălcarea gravă a art. 139 şi 108 din Constituţia României.
  1. Speţa de la care s-a pornit în declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Un om făţarnic are două feţe şi nici un obraz”. (Nicolae Iorga).

Şi diavolul poate invoca sfânta scriptură.”. (W. Shakespeare).

Foarte important este de cunoscut şi speţa de la care s-a pornit în declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Excepţia de neconstituţionalitate a art. 6 din Legea nr. 241/2005 a fost ridicată de Mihaela Liliana Chiş, notar în Cluj.

Pe pagina de Internet http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/notar-public-judecat-penal-video–120750.html se menţionează următoarele:

„Notar public judecat penal, de REALITATEA TV Cluj, 03 decembrie 2013, 18:23

O notăriţă din Cluj-Napoca a fost trimis în judecată pentru că nu a virat la bugetul de stat impozitele încasate în urma tranzacţiilor imobiliare autentificate, în sumă totală de peste 1,6 milioane lei. Procurorii spun că banii care trebuiau să meargă la stat au ajuns în contul firmei soţului. Femeia a spus în faţa anchetatorilor că nu a intenţionat să prejudicieze bugetul de stat şi că soţul trebuia să-i returneze banii.

Notarul public Liliana Mihaela Chiş a fost trimisă în judecată de Parchetul Curţii de Apel Cluj pentru reţinerea şi nevirarea cu intenţie a impozitelor în formă continuată. Mai exact, notarul este acuzat că şi-a păstrat sumele ce trebuia să le vireze la stat în urma autentificării unor tranzacţii imobiliare.

Cazul a pornit in luna februarie de la o plângere a gărzii financiare trimisa parchetului. Însă reprezentanţii gărzii financiare şi ai direcţiei de finanţe, care este parte vătămată în dosar, nu au dorit să dea declaraţi invocând secretul fiscal.

Procurorii susţin că notarul a reţinut în perioada iunie 2010-decembrie 2012 peste 1,6 milioane lei.

NOTAR RĂU PLATNIC

SURSA: RECHIZITORIU

„Din suma de 1,6 milioane de lei, învinuita a virat la buget suma de 490.000 de lei cu întârzieri mai mari de 30 de zile. Practic, învinuita a achitat în termen legal doar 66.000 de lei, circa 4% din total (…)”, au precizat procurorii. Potrivit anchetatorilor, banii ce trebuiau viraţi la stat au ajuns în contul firmei soţului notăriţei.

BANII AU AJUNS LA FIRMA SOŢULUI

SURSA: RECHIZITORIU

„Sumele nevirate au fost însuşite de Chiş Liliana Mihaela şi folosite în scopuri personale de către aceasta, respectiv au fost puse ilicit la dispoziţia unei societăţi comerciale administrată chiar de soţul învinuitei (…)”, se arată în rechizitoriu.

În faţa procurorilor, notarul a spus că avea o înţelegere ca soţul să-i returneze banii până în data de 25 a fiecărei luni, când trebuia să plătească la stat. Notarul nu a dorit să vorbească cu reporterii Realitatea TV Cluj.

Notarul public va fi judecat la Curtea de Apel Cluj.

Reporter: Alin Golban..

  1. Deciziile Curţii Constituţionale care pot fi declarate neconstituţionale pe motiv că acestea conţin noţiuni necunoscute.

Despre cinste şi moralitate nu se poate vorbi la oamenii care aplică măsuri diferite pentru aceeaşi faptă”. (N. Grigorie Lăcriţa).

A spune una şi a face alta. Trebuie să discernem distinct şi aparte predica şi predicatorul.” (Michel de Montaigne)

În condiţiile în care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pe motiv că aceasta nu defineşte noţiunea de „impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”, se poate solicita declararea ca neconstituţională a oricărei prevederi legale care conţine o noţiune care nu este definită în legea care o conţine.

În aceste condiţii trebuie declarată ca neconstituţională şi această Decizie a Curţii Constituţionale nr. 363/2015 pe motiv că aceasta conţine noţiunea „infralegală”, noţiune care:

a) nu figurează în Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX);

b) nu este definită în niciun dicţionar, în nicio lucrare sau tratat juridic sau de altă specialitate;

c) nu i se poate stabili sensul şi conţinutul nici din informaţiile de pe vastul Internet;

d) nu i se poate stabili sensul şi conţinutul nici din vreo altă sursă.

În Decizia Curţii Constituţionale nr. 363/2015 noţiunea „infralegală” este folosită de mai multe ori astfel:

[13. […]Mai mult, calificarea impozitului din transferul proprietăţilor imobiliare ca un impozit cu reţinere la sursă se realizează printr-un ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, act normativ cu valoare infralegală.”.

„24. […]Însă, prin normele infralegale, care au menirea de a aproba modelul şi conţinutul formularelor utilizate pentru declararea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor, sunt inventariate impozitele şi contribuţiile colectate prin reţinere la sursă, iar impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal sau impozitul pe alte venituri ale persoanelor fizice este menţionat ca un impozit cu reţinere la sursă.[…].”.

Dar nu numai Decizia Curţii Constituţionale nr. 363/2015 trebuie declarată ca neconstituţională pe motiv că aceasta conţine noţiunea necunoscută de „infralegală”, ci şi următoarele 11 Decizii:

  1. Decizia Curţii Constituţionale nr. 1658 din 28 decembrie 2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum şi, în special, ale art. 1 alin. (2), art. 4, art. 10 alin. (1), art. 14, art. 22 alin. (1) şi (2), art. 33 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) şi (3) din lege, publicată în monitorul Oficial nr. 44 din 18 ianuarie 2011.
  2. Decizia Curţii Constituţionale nr. 447 din 29 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în monitorul Oficial nr. 674 din 1 noiembrie 2013.
  3. Decizia Curţii Constituţionale nr. 494 din 21 noiembrie 2013 cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind aprobarea Memorandumului de înţelegere încheiat între statul român şi The Rompetrol Group N.V., semnat la Bucureşti la 15 februarie 2013, publicată în monitorul Oficial nr. 819 din 21 decembrie 2013.
  4. Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în monitorul Oficial nr. 667 din 11 septembrie 2014.
  5. Decizia Curţii Constituţionale nr. 574 din 16 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 216/2008 privind transmiterea cu titlu gratuit a unui pachet de 1.369.125 de acţiuni deţinute de stat la Compania Naţională „Administraţia Porturilor Maritime” – S.A. Constanţa, reprezentând 20% din capitalul social, către Consiliul Local al Municipiului Constanţa, publicată în monitorul Oficial nr. 889 din 8 decembrie 2014
  6. Decizia Curţii Constituţionale nr. 617 din 4 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în monitorul Oficial nr. 39 din 16 ianuarie 2015
  7. Decizia Curţii Constituţionale nr. 625 din 4 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în monitorul Oficial nr. 30 din 14 ianuarie 2015.
  8. Decizia Curţii Constituţionale nr. 17 din 21 ianuarie 2015 asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind securitatea cibernetică a României, publicată în monitorul Oficial nr. 79 din 30 ianuarie 2015.
  9. Decizia Curţii Constituţionale nr. 202 din 31 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, precum şi a anexelor nr. 2 şi nr. 3b la lege, publicată în monitorul Oficial nr. 338 din 18 mai 2015.
  10. Decizia Curţii Constituţionale nr. 75 din 23 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, precum şi ale art. 2 alin. (3) din Ordinul comun al viceprim-ministrului, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, al ministrului apărării naţionale şi al viceprim-ministrului, ministrul culturii – nr. 719/740/M.57/2.333 din 12 mai 2014 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea titlului I din Legea nr. 17/2014, publicată în monitorul Oficial nr. 479 din 1 iulie 2015.
  11. Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în monitorul Oficial nr. 495 din 6 iulie 2015.

Sperăm ca Curtea Constituţională să dea dovadă de seriozitate şi să fie consecventă în a declara ca neconstituţională orice prevedere care conţine o noţiune care nu este definită în aceasta.

  1. Nedumeriri, dileme, întrebări ….

Atunci vor fi republicile fericite: când domnitorii vor gândi sau gânditorii vor domni”. (Platon).

Popor. Nu păstraţi nişte cameleoni pe post de cârmuitori.”. (Pitagora. Legile morale şi politice).

Decizi a Curţii Constituţionale nr. 363/2015 prin care au fost declarate neconstituţionalitatea prevederilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pe motiv că această legea nu defineşte noţiunea de „impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă” ridică unele Nedumeriri, dileme, întrebări …., dintre care sunt de menţionat:

6.1. Cum să numim această Decizie a Curţii Constituţionale nr. 363/2015 prin care au fost declarate neconstituţionalitatea prevederilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pe motiv această legea nu defineşte noţiunea deimpozite sau contribuţii cu reţinere la sursăîn condiţiile în care chiar în această Decizie, ca şi în alte 11 Decizi ale sale, se foloseşte o noţiune total necunoscută, respectiv cea de „infralegală”, care:

a) nu figurează în Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX);

b) nu este definită în niciun dicţionar, în nicio lucrare sau tratat juridic sau de altă specialitate;

c) nu i se poate stabili sensul şi conţinutul nici din informaţiile de pe vastul Internet;

d) nu i se poate stabili sensul şi conţinutul nici din vreo altă sursă?

6.2. Cum să numim această Decizi a Curţii Constituţionale nr. 363/2015, dată pe motiv că noţiunea de „impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă” nu este definită, în condiţiile în care

a) noţiunea de „impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”, este considerată ca fiind printre cele mai puţin cunoscute,

b) în legislaţia fiscală sunt sute de noţiuni, termeni şi expresii mult mai neclare, mai confuze, mai controversate, al căror sens şi conţinut nu poate fi cunoscut, efectiv şi în mod real, din nicio sursă, dar fără ca cel puţin una dintre prevederile legale care le conţin să fi fost declarată neconstituţională pe motiv că acestea nu sunt definite în legea care le conţine?

6.3. Cum să numim această Decizi a Curţii Constituţionale nr. 363/2015 prin care au fost declarate neconstituţionalitatea prevederilor art. 6 din Legea nr. 241/2005, dată pe motiv că noţiunea de „impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă” nu este definită, în condiţiile în care

a) prevederilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 se aplică de 11 ani,

b) Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra art. 6 din Legea nr. 241/2005 prin alte 6 decizii prin care a constatat că prevederile acestui articol sunt constituţionale?

6.4. Cum să numim această Decizi a Curţii Constituţionale în condiţiile în care

a) aplicarea sa creează un precedent foarte periculos, devastator pentru veniturile bugetului statului, şi aceasta din cauză că orice prevedere legală care conţine fie şi numai o singură noţiune care nu este definită, clar şi precis, poate fi declarată neconstituţională în baza acestei Decizii,

b) s-a dat într-un litigiu care priveşte un dosar penal (de evaziune fiscală) în care excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu cauza dedusă judecăţii, în care nu este vorba despre fapta de nereţinere a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, aspect foarte bine evidenţiat în „Opinia separată” a celor 4 judecători?

 

Bibliografie.

 

Grigorie-Lăcriţa. Codul fiscal – neajunsuri în reglementare şi soluţii de rezolvare. Revista „Impozite şi taxe”, nr. 1-2/2009, pg. 78-89.

Grigorie-Lăcriţa. Posibilităţi de perfecţionare a Codului de procedură fiscală şi a Normelor metodologice de aplicare a acestuia. Revista „Impozite şi taxe”, nr. 4/2010, pg. 3-28.

Grigorie-Lăcriţa. „Grupaj Tribuna economică. Majorări, penalităţi, amenzi şi sesizări penale. Probleme în reglementare – soluţii practice de rezolvare.”. Grupajul cuprinde articolele din revista „Tribuna economică” de la numărul 3, la numărul 37.

Prevederi legale în baza cărora organele fiscale întocmesc anual sute de mii de sesizări penale, soluţionate cu neînceperea urmăririi penale. Revista „Tribuna economică” nr. 22, pg. 26-32.

Efectele negative generate de întocmirea anual a sute de mii de sesizări penale, rezolvate cu neînceperea urmăririi penale. Revista „Tribuna economică” nr. 25, pg. 26-32.

[1] A se vedea în acest sens articolele din Bibliografia de la sfârşitul acestui material.

Despre autor

N. Grigorie Lăcrița

N. Grigorie Lăcrița

LĂCRIŢA, Nicolae Grigorie
Studii: Facultatea de Ştiinţe Economice din Craiova, secţia Finanţe (1975); doctor în economie (1982).
Activitate: După terminarea facultăţii, a lucrat în unităţi de producţie, în compartimentele: financiar-contabilitate; calculaţia costurilor, preţu­rilor şi tarifelor; organizarea şi normarea muncii; retribuirea muncii. Între anii 1991-2012 a lucrat la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj în activităţile de control fiscal şi metodologie. Este conferenţiar universitar, disciplinele predate fiind „Finanţe publice” şi „Fiscalitate”. A dobândit calităţile de evaluator în spe­cia­litatea evaluare economică şi financiară a întreprinderilor şi expert contabil, membru al CECCAR. A încheiat şi executat peste 45 de contracte de cercetare ştiinţifică cu diferiţi agenţi economici din ţară, pe probleme de interes major, soluţiile oferite fiind susţinute de aceştia, de organizaţiile lor patronale şi sindicale, în îmbunătăţirea anumitor prevederi legale.

Publicaţii: Practician de elită şi deopotrivă teoretician, a publicat 101 cărţi prin cele mai mari edituri din România şi peste 2.500 de articole în literatura de specialitate, în diferite publicaţii şi în mass-media. În perioada 1999-2004 a publicat, pe cont propriu, revista „Ghid Fiscal”.

Premii şi distincţii: Pentru contribuţia adusă la abordarea problemelor fiscalităţii a fost distins cu „Laurii Tribunei economice”, în anii 1999 şi 2004, primind „Diploma”, „Medalia” şi „Coroana de laureat”.

Recomandari editoriale

Parteneri
Baroul Dolj
Baroul Olt
Baroul Maramures
Baroul Suceava