Infolegal.ro

Are dreptul persoana fizică autorizată în baza OUG nr. 44/2008 la cheltuieli deductibile cu diurna?

Legaturi: Afaceri

Rezumat. De peste 22 de ani (?!) „persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice” îşi desfăşoară activitatea fără ca în legislaţia fiscală să se fi reglementat vreodată, clar, precis şi la modul imperativ, dacă acestea au dreptul la cheltuieli deductibile cu diurna şi chiar şi al celor cu cazarea în unele cazuri. Şi tot de peste 22 de ani (?!) organele fiscale verifică regimul fiscal (deductibil sau nedeductibil) la acestea într-o totală lipsă de reglementare a cheltuielilor respective.

tanar intreprinzator

Foto concept via Shutterstock

Lipsa totală de reglementare a acestei probleme este cauza care a condus şi conduce (1) la numeroase şi grave nedumeriri, neclarităţi şi interpretări diferite, chiar contradictorii, în stabilirea regimului fiscal al cheltuielilor cu diurna, şi chiar şi al celor cu cazarea în unele cazuri, şi (2) la o procedură neunitară, foarte diferită nu numai de la un organ fiscal la altul, dar chiar şi în cadrul aceluiaşi organ fiscal, de la un inspector la altul şi, în unele cazuri, chiar în activitatea aceluiaşi inspector, de la un contribuabil la altul, sau de la o perioadă la alta. Materialul de faţă prezintă în amănunt această problemă, oferind şi soluţiile practice şi legale de rezolvare, soluţii care, în cazul în care vor fi valorificate corect, vor conduce şi la optimizarea unor prevederi din Codul fiscal.

  1. Precizări preliminare.

Toate încep să fie nesigure de îndată ce ne îndepărtăm de drept”. (H. Grotius).

Nu există ceva mai bun pentru stat decât legi bine alcătuite”. (Euripide).

În baza „Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale” în România sunt autorizate ca „persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice” câteva zeci de mii de persoane.

Unele dintre acestea desfăşoară activitate numai în România, altele în România şi în străinătate, iar altele numai în afara ţării noastre.

Aşa după cum se poate constata cu uşurinţă şi din evidenţa organelor fiscale, sunt persoane fizice autorizate, în special din domeniul programării, care au obţinut venituri din afara României de peste 500.000 de euro într-un an.

Problema „dacă persoanele fizice autorizate în baza OUG. nr. 44/2008 au dreptul la cheltuieli deductibile cu diurna ?” a pornit de la cazul concret al unei persoane fizice autorizate care, în perioada 01.01.2010 – 31.07.2013, a obţinut venituri de peste 1.000.000 de euro, venituri aduse efectiv în România, din activitatea desfăşurată în Franţa.

Acesta este considerentul pentru care această problemă este abordată pe baza reglementărilor în vigoare în perioada respectivă, care nu diferă prea mult de cele în vigoare în prezent.

Toate aceste persoane fizice se confruntă, dintotdeauna, cu următoarea problemă: persoanele fizice autorizate în baza OUG. nr. 44/2008 au dreptul la cheltuieli deductibile cu diurna ?

Lipsa unui răspuns, clar şi precis, cu DA sau NU, pe bază de temei legal, nu se poate da din cauza neajunsurilor din legislaţia fiscală, prezentate în cele ce urmează.

  1. Lipsa de reglementare în „Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal” şi în „Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal”.

Legea este o formă a orânduirii şi o lege bună trebuie în chip necesar să însemne o ordine bună”.

(Aristotel).

Legea este ordine şi o lege bună înseamnă o ordine bună”. (Aristotel).

Nici în „Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal”, şi nici în „Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal”:

1.1. Nu se foloseşte niciuna dintre noţiunile: „persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice în baza OUG nr. 44/2008”; „persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice”; „persoane fizice autorizate”. În aceste condiţii este uşor de înţeles că aceste persoane nu sunt nici definite şi nici reglementate.

1.2. Nu există prevederi cu privire la reglementarea veniturilor, cheltuielilor, determinării venitului net / venitului impozabil şi a impozitului pe venit pentru „persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice în baza OUG nr. 44/2008”.

1.3. Determinarea veniturilor, a cheltuielilor, a venitului net / venitului impozabil şi a impozitului pe venit pentru „persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice în baza OUG nr. 44/2008” se deduce din prevederile prin care se reglementează „Venituri din activităţi independente”, respectiv din „Capitolul II. Venituri din activităţi independente”, articolele 46 – 54 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

1.4. Lipsa totală de reglementare fiscală, clară, precisă şi la modul imperativ, a activităţii „persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice în baza OUG nr. 44/2008” este cauza care a condus şi conduce, pe perioada de prescripţie:

1.4.1. La numeroase şi grave nedumeriri, neclarităţi şi interpretări diferite, chiar contradictorii, în stabilirea regimului fiscal al cheltuielilor cu diurna, şi chiar al celor cu cazarea în unele cazuri, precum la persoanele fizice autorizate care desfăşoară activităţi de mare calitate şi complexitate în construcţii, la care uneltele necesare şi folosite efectiv ocupă spaţii de mulţi metrii cubi, şi care trebuie să fie şi acestea „cazate” în condiţii corespunzătoare şi de securitate (unele ajungând la un preţ de câteva mii de euro).

1.4.2. La o procedură neunitară, foarte diferită nu numai de la un organ fiscal la altul, dar chiar şi în cadrul aceluiaşi organ fiscal, de la un inspector la altul şi, în unele cazuri, chiar în activitatea aceluiaşi inspector, de la un contribuabil la altul, sau de la o perioadă la alta.

1.5. Din prevederile „Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal”, şi din cele ale „Hotărârii Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal”:

1.5.1. Se deduce că activitatea „persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice în baza OUG nr. 44/2008” se încadrează în „Capitolul. 2. Venituri din activităţi independente”.

1.5.2. Nu rezultă clar, precis şi la modul imperativ, pentru persoanele fizice autorizate, regimului fiscal al cheltuielilor cu diurna, şi chiar şi al celor cu cazarea în cazul desfăşurării unor activităţi cu un specific şi cu particularităţi diferite.

1.6. Numeroasele şi gravele nedumeriri, neclarităţi şi interpretări diferite, chiar contradictorii, în stabilirea regimului fiscal al cheltuielilor cu diurna, şi chiar al celor cu cazarea în unele cazuri, sunt cauzate şi de necorelările şi contradicţiile între prevederile (prin care se reglementează cheltuielile cu diurna, şi chiar cu cazarea) din următoarele acte normative:

1.6.1. „Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal”, şi „Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal”.

1.6.2. Hotărârea Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.

1.6.3. Hotărârea Guvernului nr. 1860 din 21 decembrie 2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului.

  1. Lipsa de reglementare în „Hotărârii Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar”.

Nu supunere popoarelor este ceea ce lipseşte legiuitorului. Legiuitorilor! Voi sunteţi aceia ce nu ţineţi seama cum se cuvine de nevoile poporului”. (Pitagora, Legile morale şi politice).

O singură lege proastă e de ajuns ca să revolte un întreg popor”.

(Proverb grec. Pitagora. Legile morale şi politice).

2.1. Prin H.G. nr. 518/1995 se precizează clar, precis şi la modul imperativ că prevederile acestei hotărâri se aplică numai „personalului autorităţilor şi instituţiilor publice”, adică numai salariaţilor din ministere, din celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, precum şi alte instituţii publice, care trimit personal în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.

2.2. În tot cuprinsul H.G. nr. 518/1995 nu se face nici cea mai mică referire la persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice în baza OUG nr. 44/2008.

2.3. Din prevederile H.G. nr. 518/1995 nici nu se poate deduce care este regimul fiscal al cheltuielilor cu diurna, şi nici al celor cu cazarea şi cu transportul pentru pentru persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi cu un specific deosebit, precum cele în construcţii, în cazul desfăşurării activităţii în străinătate.

Aşa după cum am mai arătat, la persoanele fizice autorizate care desfăşoară activităţi de mare calitate şi complexitate în construcţii, uneltele necesare şi folosite efectiv în activitatea acestora ocupă spaţii de mulţi metrii cubi, unelte care trebuie să fie şi acestea „cazate” în condiţii corespunzătoare şi de securitate (unele ajungând la un preţ de câteva mii de euro).

Prin art. 9 din H.G. nr. 518/1995 se prevede:

„(1) Plafonul de cazare se acordă în raport cu categoria de diurnă în care se încadrează personalul, la nivelul prevăzut pentru fiecare ţară în care are loc deplasarea, potrivit anexei.

(2) Plafoanele de cazare la care are dreptul personalul participant la diferite manifestări cu caracter internaţional sau la alte acţiuni se acordă la nivelul corespunzător tarifelor practicate de către hotelurile în care au loc manifestările respective, pe baza comunicării primite din partea organizatorilor sau a reprezentanţelor României din ţările respective.

(3) În situaţia în care cazarea nu poate fi asigurată la unităţi hoteliere sau altele asemenea, personalul poate să închirieze şi locuinţe, însă cu plata unei sume în limita a 75% din plafonul de cazare.

(4) Eventualele plăţi pentru cazare, care depăşesc plafoanele stabilite în condiţiile prezentei hotărâri, se aprobă, în cazuri temeinic justificate, de către conducerile unităţilor trimiţătoare, pe baza documentelor de plată.

Din 1995 şi până în prezent (deci de 22 de ani?!) nu s-a clarificat dacă aceste prevederi se por aplica şi „persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice”, iar dacă da, în ce condiţii.

Parlament mare, minţi odihnite, reglementări trăsnite”. (N. Grigorie Lăcriţa).

2.4. Prin art. 17 din H.G. nr. 518/1995 se prevede (sublinierile ne aparţin):

(1) Se recomandă agenţilor economici, alţii decât cei prevăzuţi la art. 16 alin. (1), precum şi fundaţiilor, asociaţiilor şi altora asemenea, să aplice în mod corespunzător prevederile prezentei hotărâri.

(2) În situaţia în care persoanele juridice prevăzute la alin. (1) acordă drepturi superioare, cheltuielile efectuate cu această destinaţie, care se au în vedere la calcularea profitului impozabil, nu pot depăşi pe cele cuvenite personalului respectiv, în limitele şi în condiţiile stabilite prin prezenta hotărâre.”.

Nimeni nu a putut şi nu poate preciza cum s-ar fi putut, pe perioada 30 decembrie 2009 – 31 iulie 2013, „să se aplice în mod corespunzător prevederile art. 17 din H.G. nr. 518/1995” de către persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice în baza OUG nr. 44/2008, în cazul desfăşurării activităţii în străinătate ?

În plus trebuie avut în vedere faptul că prin OUG nr. 44/2008 se prevede că persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice nu sunt persoane juridice.

2.5.. Prin art. 19 din H.G. nr. 518/1995 se prevede:

„În măsura în care prezenta hotărâre nu prevede altfel, dispoziţiile sale se completează cu prevederile legale în vigoare referitoare la acordarea, cheltuirea, justificarea, evidenţa şi controlul sumelor puse la dispoziţia personalului care se deplasează în interesul serviciului pe teritoriul României.”.

Prin art. 19 din H.G. nr. 518/1995 se dispune clar, precis şi la modul imperativ că ceea ce nu este reglementat prin această Hotărâre, „dispoziţiile sale se completează cu prevederile legale în vigoare referitoare la acordarea, cheltuirea, justificarea, evidenţa şi controlul sumelor puse la dispoziţia personalului care se deplasează în interesul serviciului pe teritoriul României.”.

„Prevederile legale în vigoare referitoare la acordarea, cheltuirea, justificarea, evidenţa şi controlul sumelor puse la dispoziţia personalului care se deplasează în interesul serviciului pe teritoriul României” sunt cele conţinute în „Hotărârea Guvernului nr. 1860 din 21 decembrie 2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului.”.

Atât prin denumirea, cât şi prin conţinutul H.G. nr. 1860/2006 se dispune clar şi la modul imperativ că prevederile acesteia se aplică numai „personalului autorităţilor şi instituţiilor publice”, nu şi unităţilor cu capital privat, indiferent de forma de organizare, de autorizare, de funcţionare a acestora.

Deci, din prevederile H.G. nr. 1860/2006 nu se poate trage nicio concluzie cu privire la drepturile şi la obligaţiile personalului unităţilor private (în care se includ şi persoanele fizice autorizate) pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului, nici în România şi nici în străinătate.

Birocraţia este un cerc din care nu poate scăpa nimeni. Ierarhia sa este bazată pe cunoaştere. Cei din vârf considera ca cei de sub ei cunosc amănuntele, iar cei de jos îi creditează pe cei din vârf cu cunoaşterea ansamblului, şi aşa toţi sunt păcăliţi reciproc”. (Karl Marx).

2.6. „Prevederile legale în vigoare referitoare la acordarea, cheltuirea, justificarea, evidenţa şi controlul sumelor puse la dispoziţia personalului care se deplasează în interesul serviciului pe teritoriul României” au fost şi sunt conţinute şi în Codul fiscal, vechi şi nou, şi în Normele metodologice de aplicare ale acestora, respectiv în: „Lega nr. 571/2003 privind Codul fiscal”, în vigoare pe perioada 1 ianuarie 2004 – 31 decembrie 2015. „Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal”. „Legea nr. 227 din 8 septembrie 2015 privind Codul fiscal”, în vigoare începând cu 1 ianuarie 2016. „Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal”.

Numai că, aşa după cum am mai arătat, nici prin aceste acte normative nu este, şi nu a fost niciodată reglementată problema regimului fiscal al cheltuielilor cu diurna, şi chiar şi al celor cu cazarea în cazul desfăşurării unor activităţi cu un specific şi cu particularităţi diferite, pentru persoanele fizice autorizate.

2.7. Prin „Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal” se prevede:

„Art. 1. Scopul şi sfera de cuprindere a Codului fiscal

„[…](2) Cadrul legal de administrare a impozitelor şi taxelor reglementate de prezentul cod este stabilit prin legislaţia privind procedurile fiscale.[…]”.

Procedurile fiscale la care se face referire în art. (1), alin. (2) din Legea nr. 571/2003 sunt cele reglementate prin „Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală”.

2.8. Prin art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 se dispune:

Raportul Codului de procedură fiscală cu alte acte normative

(1) Administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute la art. 1, se îndeplineşte potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, ale Codului fiscal, precum şi ale altor reglementări date în aplicarea acestora.

(2) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.

(3) Unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă.”.

2.9. Din cauză că regimul fiscal al cheltuielilor cu diurna, cu cazarea şi cu transportul pentru persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice în baza OUG nr. 44/2008, în cazul desfăşurării activităţii în străinătate, nu a fost reglementat prin H.G. nr. 518/1995, se deduce că acestea ar trebui să se supună:

  1. Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
  2. Hotărârii Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
  3. Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală.
  4. „Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală”,
  5. Codului civil, în special pentru ceea ce nu a reglementat Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
  6. Codului de procedură civilă, în special pentru ceea ce nu a reglementat Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală.

Numai că nici prin aceste acte normative nu este, şi nu a fost niciodată reglementată problema regimului fiscal al cheltuielilor cu diurna, şi chiar şi al celor cu cazarea în cazul desfăşurării unor activităţi cu un specific şi cu particularităţi diferite, pentru persoanele fizice autorizate.

Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească.

Şi nu sunt sigur în legătură cu primul”. (Albert Einstein).

2.10. Faţă de cele de mai sus mai trebuie avute în vedere şi prevederile art. 983 din vechiul Cod civil (în vigoare până la 30 septembrie 2011), stabilite cu valoare de principiu, prin care se dispunea:

Când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă.”.

Dar nici un organ de justiţie nu a ţinut cont de acest principiu care se justifică a fi aplicat în condiţiile lipsei de reglementare clară, precisă şi la modul imperativ a problemei în discuţie.

2.11. Organele fiscale au stabilit şi stabilesc, şi organele de justiţie admit, obligaţii fiscale în sarcina persoanei fizice autorizate fără să ţină cont de cele de mai sus, respectiv fără să ţină cont de faptul că:

2.11.1. Regimul fiscal al cheltuielilor cu diurna, cu cazarea şi cu transportul pentru persoana fizică în discuţie nu a fost reglementat prin:

  1. H.G. nr. 518/1995, fapt pentru care acestea se supun
  2. Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
  3. Hotărârii Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
  4. Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală.
  5. „Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală”,
  6. Codului civil, în special pentru ceea ce nu a reglementat Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
  7. Codului de procedură civilă, în special pentru ceea ce nu a reglementat Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală.

2.11.2. Prin art. 983 din vechiul Cod civil (în vigoare până la 30 septembrie 2011) se dispunea:

„Când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă”.

  1. Lipsa de reglementare în „Hotărârea Guvernului nr. 1860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului”.

Legile nu trebuie să fie subtile; ele sunt făcute pentru oameni cu înţelegere medie; ele nu sunt expresia artei logicii, ci a judecăţii simple a unui tată de familie”. (Montesquieu, Despre spiritul legilor).

Aşa după cum am mai arătat, atât prin denumirea, cât şi prin conţinutul H.G. nr. 1860/2006 se dispune clar şi la modul imperativ că prevederile acesteia se aplică numai „personalului autorităţilor şi instituţiilor publice”, nu şi unităţilor cu capital privat, indiferent de forma de organizare, de autorizare, de funcţionare a acestora.

Prin art. 2 din H.G. nr. 1860/2006 se mai prevede că „Pentru salariaţii din cadrul companiilor naţionale, societăţilor comerciale şi regiilor autonome la care drepturile salariale se acordă prin negociere, drepturile băneşti pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării în cadrul localităţii, în interesul serviciului, se acordă în condiţiile prevăzute în contractele colective sau individuale de muncă.”.

Deci, din prevederile H.G. nr. 1860/2006 nu se poate trage nicio concluzie cu privire la drepturile şi la obligaţiile personalului unităţilor private (în care se includ şi persoanele fizice autorizate) pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului, nici în România şi nici în străinătate.

  1. Lipsa de reglementare în Codul civil.

Binele poporului este legea supremă”. (Cicero, Leg., 2, 3, 8).

Nici vechiul Cod civil, care a fost în vigoare până la data de 30 septembrie 2011, şi nici noul Cod civil, adică „Legea nr. 287/2009 privind Codul civil”, în vigoare începând cu 1 octombrie 2011, nu conţin prevederi cu privire la cheltuielile înregistrate de un agent economic şi de o persoană fizică autorizată să desfăşoare activităţi economice.

  1. Care este răspunsul la întrebarea „Persoana fizică autorizată în baza OUG nr. 44/2008 are dreptul la cheltuieli deductibile cu diurna ?”

Legile sunt ca pânzele de păianjen, care pot prinde musculiţele, dar care lasă să scape viespile şi bondarii; tot astfel dacă nimereşte în legi un sărac, e prins; iar dacă-i unul bogat sau iscusit la vorbă, le desface şi scapă”. (Solon, la Diogenes Laertius, 1, 2,10).

Cine nu împiedică fapta rea, atunci când poate, acela îndeamnă la ea”. (Seneca, Troades., 290).

Atât din cele de mai sus, dar în special din situaţiile existente în activitatea practică, rezultă următorul răspuns: şi DA, şi Nu.

Depinde de cine controlează şi la cine controlează.

Şi aceasta din cauza lipsei de reglementare clară, precisă şi la modul imperativ a problemei în discuţie.

Atâta timp cât legea conţine numeroase şi grave nedumeriri, neclarităţi şi interpretări diferite, chiar contradictorii, în reglementare, se vor menţine aceste grave neajunsuri, se va aplica o procedură neunitară, foarte diferită nu numai de la un organ fiscal la altul, dar chiar şi în cadrul aceluiaşi organ fiscal, de la un inspector la altul şi, în unele cazuri, chiar în activitatea aceluiaşi inspector, de la un contribuabil la altul, sau de la o perioadă la alta.

Continuare în pagina următoare

Despre autor

N. Grigorie Lăcrița

N. Grigorie Lăcrița

LĂCRIŢA, Nicolae Grigorie
Studii: Facultatea de Ştiinţe Economice din Craiova, curs de zi, secţia Finanţe, promoţia 1975. Doctor în economie din anul 1982.

Activitate: După terminarea facultăţii, a lucrat în unităţi de producţie, în compartimentele: financiar-contabilitate; calculaţia costurilor, preţurilor şi tarifelor; organizarea şi normarea muncii; retribuirea muncii.
Între anii 1991 – 2012 a lucrat la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj în activităţile de control fiscal, metodologie, asistenţă contribuabili.
Este doctor în economie (din 1981), conferenţiar universitar, disciplinele predate fiind „Finanţe publice” şi „Fiscalitate”.
Practician de elită şi deopotrivă teoretician, Nicolae Grigorie şi-a desfăşurat activitatea publicistică sub pseudonimul N. Grigorie-Lăcriţa, pe parcursul anilor 1993 – 2016 având publicate (în calitate de autor unic sau autor coordonator): 88 de cărţi cu ISBN; 74 de lucrări cu ISSN; 166 de studii; 1.030 de articole de revistă, în format pe hârtie; 182 de articole de ziar, în format pe hârtie; peste 400 de articole online, marea majoritate a acestora fiind pe probleme economice, cele mai multe pe teme de fiscalitate, foarte apreciate pentru utilitatea lor practică şi contribuţia adusă la îmbunătăţirea legislaţiei fiscale şi a reglementărilor de aplicare a acesteia.

De asemenea, a fost:
1) fondator şi redactor şef al revistei „Ghid Fiscal”, ISSN 1.582 – 5.493, publicată, pe cont propriu, în perioada 1999 – 2005, al cărei tiraj a ajuns, în perioada de vârf, la 28.000 de exemplare, cu o desfacere în 17 judeţe,
2) membru în „Colectivul ştiinţific” şi în „Colectivul de Editori” ale revistei „Consultant fiscal”, ISSN 1844 – 3591, revistă editată de Corpul Consultanţilor Fiscali din România, membră a Confederaţiei Fiscale Europene şi a Uniunii Profesiilor Liberale din România,
3) este membru al Colectivului de redacţie al revistei „Curierul fiscal”, ISSN 1841 – 7779.

Pe Internet, lucrările autorului pot fi găsite la o simplă căutare pe Google, folosind termenul „N. Grigorie – Lăcriţa”.

Dintre miile de propuneri şi soluţii exprimate pentru îmbunătăţirea legislaţiei fiscale şi a reglementărilor de aplicare a acesteia, pesta 100 au fost adoptate, contribuind la perfecţionarea sistemului fiscal, al celui de pensii, al asigurărilor sociale de sănătate şi de şomaj.

Este evaluator în specialitatea evaluare economică şi financiară a întreprinderilor şi expert contabil, membru al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.

Cercetător de prestigiu şi profund cunoscător al fiscalităţii în practică, N. Grigorie – Lăcriţa a încheiat şi a executat 45 contracte de cercetare ştiinţifică cu diferiţi agenţi economici din ţară şi străinătate, pe probleme de interes major, soluţiile oferite fiind susţinute de aceştia, de organizaţiile lor patronale şi sindicale, în îmbunătăţirea anumitor prevederi legale.

Grupul de presă şi editură „Tribuna economică” Bucureşti, editor a 11 dintre cele mai apreciate reviste din ţară din domeniul economic, i-a acordat, în anul 1999, „LAURII Tribunei economice” (echivalent al Premiului I pe ţară, premiul care se acorda o dată la 5 ani), primind „Diploma”, „Medalia” şi „Coroana de LAUREAT” pentru contribuţia la abordarea problemelor fiscalităţii. De asemenea, în anul 2004 i s-au acordat, pentru a doua oară, „LAURII Tribunei economice”, primind „Diploma” şi „Medalia”.

Începând cu anul 2016, este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti (UZP) din România.

Pagini: 1 2

Recomandari editoriale

Parteneri
Baroul Dolj
Baroul Olt
Baroul Maramures
Baroul Suceava