Decizia CEDO in Cererea nr. 58.478/00 – Rupa impotriva Romaniei (nr.1) a fost publicata recent in Monitorul Oficial. Ramasa definitiva la data de 16 martie 2009, hotararea da castig de cauza reclamantului Vili Rupa, in acuzatiile acestuia de rele tratamente la care a fost supus in timpul petrecut in inchisoare in Romania.

Cazul Vili Rupa este unul deosebit nu doar apararii, acordata de avocatele Monica Macovei (fost ministru al justitiei), Adriana Dagalita si Raluca Stancescu-Cojocaru, juriste în cadrul Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului din România – Comitetul Helsinki, cat si opiniei concordante a unuia dintre judecatori – Egbert Myjer, a carui parere este ca “în aceasta cauza speciala, imperfectiunile ce au caracterizat în general în mod negativ actele autoritatilor sunt atât de clare, încât nu mai era nevoie sa fie descrise detaliat. Ceea ce conteaza este mesajul care se transmite.”

Va redam, mai jos, textul integral al deciziei curtii europene.

Hotararea din 16 decembrie 2008, definitiva la 16 martie 2009, în Cauza Rupa împotriva României (Nr. 1) (Cererea nr. 58.478/00).

În Cauza Rupa împotriva României (Nr. 1),

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,

dupa ce a deliberat în camera de consiliu la data de 18 noiembrie 2008,

pronunta urmatoarea hotarâre, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 58.478/00) îndreptata împotriva României, prin care un cetatean al acestui stat, domnul Vili Rupa (reclamantul), a sesizat Comisia Europeana a Drepturilor Omului (Comisia) la data de 21 februarie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

2. Reclamantul, caruia i-a fost acordat beneficiul asistentei judiciare din oficiu, a fost reprezentat succesiv de doamnele Monica Macovei, avocat în cadrul Baroului Bucuresti, Adriana Dagalita si Raluca Stancescu-Cojocaru, juriste în cadrul Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului din România – Comitetul Helsinki. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, Razvan-Horatiu Radu, subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe.

3. Reclamantul a sustinut în mod special ca ar fi suferit rele tratamente la datele de 28 ianuarie si 11 martie 1998, cu ocazia imobilizarii sale de catre politie, si ca ar fi fost detinut în doua rânduri în conditii materiale inumane si degradante în spatiile de detentie ale organelor de politie din Hunedoara si Deva, din data de 28 pâna pe 29 ianuarie 1998 si între 11 martie si 4 iunie 1998. De asemenea, reclamantul s-a plâns atât de lipsa unei anchete efective referitoare la plângerile sale de rele tratamente, cât si de lipsa unei cai de recurs efective în dreptul intern pentru a obtine o reparatie pentru relele tratamente suferite.

4. Cererea i-a fost transmisa Curtii la data de 1 noiembrie 1998, data intrarii în vigoare a Protocolului nr. 11 la Conventie (art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11).

5. Cererea i-a fost atribuita Sectiei a treia a Curtii (art. 52 § 1 din Regulamentul Curtii). Dupa ce a comunicat cererea Guvernului la data de 9 martie 2002, camera constituita în cadrul acestei sectii a declarat cererea partial admisibila prin decizia din 14 decembrie 2004. La data de 1 februarie 2008, Curtea a modificat compunerea sectiilor sale (art. 25 din Regulament). Cererea de fata a fost atribuita Sectiei a treia, astfel remaniata (art. 52 § 1).

6. Atât reclamantul, cât si Guvernul au depus observatii scrise complementare (art. 59 § 1 din Regulament). Deoarece camera a hotarât, dupa consultarea partilor, ca nu este necesar sa aiba loc o audiere privind fondul cauzei (art. 59 § 3 in fine din Regulament), fiecare parte a transmis observatii scrise referitoare la observatiile formulate de cealalta parte.

ÎN FAPT

I. Circumstantele cauzei

7. Reclamantul s-a nascut în anul 1973 si locuieste în Hunedoara.

8. Este somer si sufera din anul 1990 de tulburari psihice (vezi mai jos §§ 80–83) si este înscris din acest motiv la Directia de Munca si Protectie Sociala ca persoana cu handicap de gradul 2. La data evenimentelor, avea vârsta de douazeci si sase de ani si locuia cu mama sa si cu fratele sau.

9. Faptele cauzei, ce dau nastere la controverse între parti, pot fi rezumate dupa cum urmeaza.

A. Incidentul din 28 ianuarie 1998

10. În luna ianuarie 1998, deoarece aflase ca reclamantul avea intentia de a vinde mercur alb, substanta toxica a carei detinere este interzisa în România, Politia din Hunedoara a pregatit un scenariu pentru a-l prinde în flagrant delict.

Astfel cum reiese dintr-o declaratie a politistului N.B. din data de 12 mai 1998, depusa la dosar de catre Guvern, la momentul la care operatiunea politiei a fost organizata, reclamantul era cunoscut de mai multi ani de catre serviciile de politie ca „personaj interlop, antisocial, violent si care sufera de afectiuni neuropsihice“.

11. La data de 28 ianuarie 1998, în jurul orei 17,30, pe când se afla în apropierea hotelului Rusca, în centrul orasului Hunedoara (judetul Hunedoara), reclamantul a fost prins de mai multi politisti, 12 potrivit sustinerilor sale, 8 sau 3 în opinia Guvernului. Acestia l-ar fi lovit apoi în cap si în stomac. Reclamantul i-a recunoscut printre politisti pe capitanul B., comandantul E. si locotenentul C. Dupa ce l-au imobilizat la pamânt, politistii l-au stropit cu gaz lacrimogen si i-au pus catusele. Observând o sticla de plastic aflata pe jos si care continea mercur alb, politistii l-au acuzat ca el ar fi proprietarul acesteia.

12. Reclamantul a negat ca ar fi proprietarul sticlei, însa a fost introdus cu forta în portbagajul unei masini de politie care l-a dus la Comisariatul de Politie din Hunedoara. El pretinde ca si-ar fi pierdut caciula si un lant de aur în momentul arestarii sale. De asemenea, el afirma ca politistii i-au confiscat suma de doua milioane lei vechi (ROL), respectiv aproximativ 220 euro, pe care o avea asupra sa. Împreuna cu el au fost prinse si alte persoane, printre care un anume I. Selaru. Acesta, fiind dus si el la comisariat, a fost eliberat la putin timp dupa sosirea sa la comisariatul de politie.

13. Într-o declaratie din data de 10 mai 2000 data în fata reprezentantului reclamantului si depusa în fata Curtii, I. Selaru a precizat ca a vazut mai multi politisti lovindu-l pe reclamant cu mâinile si picioarele, stropindu-l cu gaz lacrimogen si punându-i catusele. Apoi l-ar fi introdus pe reclamant în portbagajul masinii de politie si l-ar fi transportat astfel la Comisariatul de Politie din Hunedoara. I. Selaru a declarat ca i-a vazut pe politisti lovindu-l pe reclamant chiar si dupa sosirea lor la comisariatul de politie. De asemenea, el pretinde ca l-ar fi auzit pe reclamant tipând în timp ce era lovit, dupa ce a fost dus la etaj.

14. La comisariat, reclamantul si celelalte persoane arestate au fost tinute o vreme pe un culoar de la parter. Apoi reclamantul a fost condus la etaj si instalat pe un scaun lânga biroul capitanului B. În tot acest timp, a purtat catuse. El pretinde ca ar fi fost lovit în cap si în stomac, atât la parter, cât si la etaj, de catre politisti tineri ale caror nume nu le cunoaste. Apoi, în biroul capitanului B., reclamantul a fost interogat timp de doua sau 3 ore. Politistii prezenti au afirmat ca gasisera asupra lui o sticla din plastic ce continea mercur, pe care ar fi aruncat-o la pamânt la sosirea politiei. Reclamantul a negat faptele si le-a cerut politistilor sa verifice amprentele de pe sticla. În continuare, el a semnat mai multe declaratii în care afirma ca nu cunoaste nici sticla, nici provenienta si nici continutul ei. În declaratiile sale, el s-a plâns de faptul ca ar fi fost deposedat de un lant de aur, de o palarie si de doua milioane ROL.

15. Politistii au întocmit un proces-verbal de flagrant delict, care nu a fost semnat nici de martori, nici de reclamant. Conform procesului-verbal, în jurul orei 17,30, politistii, care fusesera sesizati în legatura cu un individ ce detinea mercur, au intervenit din oficiu. Astfel, ei au arestat în parcarea hotelului Rusca un suspect pe care, dupa verificarea actelor sale de identitate, l-au identificat ca fiind Vili Rupa. Totusi, când au vrut sa procedeze la o perchezitie corporala, reclamantul a opus rezistenta si a încercat sa fuga, astfel încât a fost nevoie sa se recurga la forta pentru a-l imobiliza. În timpul operatiunii de imobilizare, partea interesata si-a deschis haina si a aruncat pe gazon, la o distanta de 2 metri, o sticla de plastic de „7-Up“ ce continea mercur. Confiscând sticla în vederea anchetei, politistii au cântarit-o si au constatat ca ea continea 2,046 kg mercur alb. Procesul-verbal a consemnat ca reclamantul a fost apoi dus la comisariat din motive legate de ancheta.

16. La comisariat, politistii au consemnat si depozitiile a 2 martori oculari, M.V.B. si I. Selaru. Acesta din urma a confirmat ca izbucnise o încaierare între persoana care îl însotea pe reclamant si un tert, ca politistii au intervenit si ca domnul Selaru fusese el însusi prins de politisti. I. Selaru a mai declarat: „nu pot spune cu certitudine ce a facut [reclamantul] când i-a vazut pe politisti ca sosesc“.

Al doilea martor ocular, M.V.B., a declarat ca reclamantul refuzase sa îsi prezinte actele la cererea politistilor si ca s-a împotrivit unei perchezitii corporale. Apoi, reclamantul ar fi scos din haina o sticla verde si ar fi aruncat-o la pamânt, dupa care politistii „l-au imobilizat si l-au condus într-o masina“.

17. În jurul orei 21,00 reclamantul a fost condus într-o celula în care a fost închis singur, pâna dimineata. În aceasta încapere se aflau numai câteva banci metalice. Reclamantul afirma ca a petrecut toata noaptea cu mâinile prinse cu catusele de o bara metalica, fara hrana si în imposibilitatea de a merge la toaleta. Nu a putut nici sa îsi anunte familia despre faptul ca fusese arestat.

18. În doua declaratii redactate în mod similar, din data de 11 iunie 2002 si prezentate Curtii de catre Guvern, politistii M.R. si A.P. au aratat ca reclamantul fusese tinut în sala de retinere întreaga noapte din 28 spre 29 ianuarie 1998, ca îi adusesera 2 hamburgeri si o sticla de 2 litri cu suc de portocale si ca fusese dus la toaleta de fiecare data când a solicitat acest lucru. În final acestia au declarat ca reclamantul „a avut o atitudine violenta, ca era cunoscut de politisti ca un element cu un comportament deviant si chiar capabil sa riposteze în fata organelor de politie“.

19. La data de 29 ianuarie 1998, în jurul orei 8,30, reclamantul a fost transferat la Comisariatul de Politie din Deva, Inspectoratul Judetean de Politie Hunedoara. În jurul orei 9,30 a fost condus la comandantul J. care, dupa ce l-a audiat, i-a spus ca urma sa vina un avocat, dupa care va fi pus în libertate. Între timp, comandantul J. l-a invitat pe reclamant sa semneze o declaratie. Partea interesata a semnat-o fara sa i se dea voie sa o citeasca înainte. În timpul interogatoriului, reclamantul a precizat ca suferea de o boala psihica si ca putea prezenta adeverinte medicale.

20. Dupa un timp a sosit un avocat numit din oficiu, C.M., care a schimbat câteva cuvinte cu comandantul J. si a contrasemnat declaratia semnata de reclamant, fara a i se adresa reclamantului, conform afirmatiilor acestuia din urma.

21. În jurul orei 11,00, reclamantul a fost eliberat si s-a întors acasa, în Hunedoara. În timpul detentiei sale, reclamantul nu a fost informat ca se afla în stare de arest si nu i s-a prezentat niciun mandat de arestare preventiva.

22. În zilele urmatoare, din cauza loviturilor primite în zona capului, reclamantul s-a simtit tot mai rau. Fiindu-i teama de eventualele represalii din partea politistilor nu s-a supus examenului unui medic legist pentru a obtine o adeverinta medicala.

23. Deoarece durerile de cap au persistat, reclamantul a fost internat la data de 4 februarie 1998 la spitalul de psihiatrie din Zam (Hunedoara), unde a ramas pâna la data de 9 martie 1998. În timpul sederii sale la spital, el a depus la 21 si la 23 februarie doua plângeri împotriva politistilor cu privire la care pretinde ca l-ar fi lovit. La data de 3 martie 1998 a fost informat de Curtea Suprema de Justitie ca plângerea sa fusese transmisa Parchetului Militar Craiova.

Alte articole pe aceeasi tema:

1. Vili Rupa a mai castigat o cauza impotriva Romaniei la CEDO
2. Aurel Paduret a castigat procesul intentat la CEDO Republicii Moldova
3. Szabo Mihaly Josef din Cluj acuza politia italiana de rele tratamente
4. Sorin Rosca Stanescu a pierdut procesul impotriva Monicai Macovei
5. Ioan Avram Muresan s-a adresat CEDO pentru rele tratamente in dosarul «Caltabosilor»

Pagini: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11