Infolegal.ro

Dictionar juridic

Lexicon Juridic - Editura C.H. Beck - Comanda acum

Abandon Decizia de a renunta la un bun sau la un drept, luata in anumite conditii prevazute de lege; fapta de a parasi pe cineva, lasandu-l fara sprijin sau ajutor.

Abatere Incalcarea dispozitiilor cu caracter administrativ sau disciplinar, prevazuta de legi (sau alte norme) si care atrage dupa sine sanctiuni disciplinare sau contraventionale.

Abrogare – Anularea unei legi sau a unei dispozitii legale si care are ca rezultat scoaterea din vigoare, in tot sau in parte, a unui act normativ printr-un alt act normativ de aceeasi valoare juridica sau de o valoare juridica superioara.

Abtinere – Situatia in care judecatorul, procurorul, grefierul sau expertul care se afla intr-unul din cazurile de recuzare prevazute de lege declara aceasta si este inlocuit daca se constata ca nu poate sa participe in proces (de ex. este ruda cu una dintre partile din proces).

Abuz de drept – Exercitarea unui drept impotriva scopului lui economic si social, a legii sau regulilor de conduita sociala.

Acceptare – Manifestarea vointei de a dobandi un drept, de a primi oferta de incheiere a unui contract, sau de a primi o succesiune.

Acceptarea succesiunii – Actul de vointa prin care un mostenitor cu vocatie universala sau cu titlu universal primeste mostenirea la care este indreptatit.

Accesiune – Incorporarea materiala a unui bun considerat mai putin important in altul mai important, cu efectul dobandirii dreptului de proprietate asupra primului bun de catre proprietarul celui de-al doilea (ex. cumparatorul unui set de mobilier dobandeste si oglinda incorporata in el).

Accident de munca – Vatamarea sanatatii sau moartea unui angajat, provocate prin actiunea, de regula neprevazuta, a unei cauze exterioare victimei in cazul procesului de munca sau in legatura cu el.

Achiesare – Manifestarea consimtamantului paratului de a recunoaste pretentiile reclamantului.

Acont – Suma de bani platita ca garantie in contul pretului, de una dintre partile contractante celeilalte parti, inainte ca aceasta sa fi trecut la executarea obligatiei sale.

Acord – Reprezinta consimtamantul la ceva, intelegerea dintre doua sau mai multe parti pentru incheierea unui act juridic.

Act – Document elaborat de o autoritate, prin care se atesta un fapt, o obligatie, identitatea cuiva.

Act autentic – Mijlocul de proba din categoria inscrisurilor, care s-a incheiat cu solemnitatile cerute de lege, de catre un functionar public, care are dreptul de a functiona in locul unde s-a incheiat actul.

Act de stare civila – Inscrisul autentic prin care se dovedeste nasterea, casatoria sau decesul unei persoane.

Act sub semnatura privata – Mijloc de proba din categoria inscrisurilor, incheiat intre parti, fara prezenta unui functionar public, ce cuprinde pe langa continut si semnatura partilor, elemente necesare pentru valabilitatea lui.

Acte premergatoare – Actele procedurale, efectuate in scopul de a completa informatiile pe care le au organele de urmarire penala cu privire la savarsirea unei infractiuni.

Actionar – Proprietarul actiunilor la o societate pe actiuni sau la o societate in comandita pe actiuni.

Actiune civila – Mijlocul legal cel mai important de protejare prin constrangere judiciara a drepturilor civile incalcate sau a intereselor ocrotite de lege; posibilitatea reclamantului de a obtine recunoasterea sau realizarea dreptului sau contestat, incalcat, nerespectat, prin constrangerea judiciara a paratului.

Actiune civila in procesul penal – Mijlocul legal prin care persoana care a suferit o paguba ca urmare a infractiunii savarsite, solicita despagubiri in vederea repararii pagubei.

Actiune in constatarea nulitatii absolute a unui act juridic – Mijloc procedural de valorificare a dreptului de a cere in justitie desfiintarea retroactiva a unui act juridic lovit de nulitate absoluta (poate fi intentata de oricare din parti, de catre procuror si de catre orice persoana interesata, oricand, fiind imprescriptibila).

Actiune in justitie – Mijlocul legal (sub forma unei cereri) prin care se aduce inaintea instantei conflictul de drepturi nascut din incalcarea unei norme, si prin care se solicita constatarea sau realizarea unui drept, fiind conditia necesara ca o instanta sa judece.

Actiune in regres – Actiune civila prin care, cineva care a platit o suma de bani din culpa altuia, se intoarce impotriva acestuia din urma pentru recuperarea sumei platite.

Actiune in resciziune – Actiunea civila prin care partea indreptatita cere instantei anularea unui act juridic pentru leziune.

Actiune in revendicare – Actiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia asupra unui bun individual determinat, cere instantei sa i se stabileasca dreptul de proprietate asupra bunului si sa redobandeasca posesia lui de la cel care il stapaneste fara drept.

Actiune penala – Mijlocul prevazut de lege prin care se realizeaza, in justitie, tragerea la raspunderea penala a persoanelor care au savarsit infractiuni si pedepsirea acestora, pusa in miscare prin actul de inculpare prevazut de lege (ordonanta procurorului sau rechizitoriul de trimitere in judecata, daca actiunea penala nu a fost pusa in miscare in cursul urmaririi) si care constituie mijlocul de sesizare a instantei, in vederea judecatii.

Actiunea in anulare – Mijlocul procedural de valorificare a dreptului de a cere in justitie desfiintarea retroactiva a unui act juridic lovit de nulitate relativa.

Actiunea in constatare – Actiunea civila prin care se cere instantei sa constate fie existenta unui drept, fie inexistenta unui drept pretins al paratului.

Actiunea in reziliere – Mijlocul procedural de valorificare, in caz de neintelegere intre parti, a dreptului de a obtine desfiintarea unui contract cu executare imediata (de ex. vanzare-cumparare) pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor celeilalte parti.

Actiunea in rezolutie – Mijlocul procedural prin care una din partile unui contract cu executare succesiva (de ex. contract de inchiriere) cere desfiintarea lui pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor celeilalte parti.

Actiunea in simulatie – Mijlocul procedural prin care, oricare dintre partile actului juridic, sau un tert interesat, cere instantei inlaturarea actului juridic aparent, simulat, descoperindu-se existenta si cuprinsul actului juridic secret incheiat de aceleasi parti.

Actiunea oblica – Actiunea civila prin care creditorul chirografar exercita in numele debitorului sau drepturile si actiunile patrimoniale neexercitate de catre acesta – mijloc preventiv de aparare impotriva pericolului insolvabilitatii debitorului prin care se urmareste conservarea patrimoniului acestuia.

Actiunea pauliana – Actiunea prin care creditorul poate cere anularea actelor juridice facute in frauda drepturilor sale de catre debitor.

Actiunea posesorie – Actiunea reala imobiliara prin care se urmareste apararea posesiei imobilului, putand fi intentata de posesor chiar daca nu este si proprietarul imobilului respectiv.

Actul de sesizare – Actul prin care este sesizat organul de urmarire penala sau se dispune trimiterea in judecata a inculpatului. Actul de sesizare al instantei il constituie rechizitoriul sau plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazurile prevazute de lege.

Actul juridic civil – Manifestare de vointa cu intentia de a produce efecte juridice, adica de a crea, modifica ori stinge un raport juridic civil.

Amnistia – Act de clementa a puterii legislative (Parlamentul Romaniei) prin care se inlatura raspunderea penala pentru fapta savarsita, cauza care inlatura raspunderea penala alaturi de prescriptia raspunderii penale, lipsa plangerii prealabile si impacarea partilor. Ea se acorda prin lege si, daca intervine inainte de condamnare, inlatura raspunderea penala, iar daca intervine dupa condamnare inlatura si executarea pedepsei, precum si celelalte consecinte ale condamnarii. Amnistia nu are efecte asupra masurilor de siguranta, educative si asupra drepturilor persoanei vatamate (nu inlatura actiunea civila).

Anulare – Sanctiune civila ce consta in desfiintarea retroactiva, prin hotarare judecatoreasca, a unui act juridic lovit de nulitate relativa.

Aparator – Persoana care are calificarea profesionala, cunostinte de specialitate si dreptul sa acorde asistenta juridica sau sa reprezinte partile intr-un proces.

Apatrid – Persoana care nu are cetatenia nici unui stat.

Apel – Calea de atac ordinara cu care pot fi atacate toate sentintele, cu exceptiile prevazute de lege, fiind al doilea grad de jurisdictie asupra fondului cauzei.

Arestarea – Masura procesuala luata de judecator in conditiile expres prevazute de Codul de procedura penala, constand in privarea de libertate a unei persoane pentru a asigura desfasurarea procesului penal in vederea realizarii scopului acestuia.

Audiere – Act procedural ce consta in ascultarea partilor, a martorului, a expertului, pe parcursul procesului in modul si in conditiile prevazute de lege.

Autor – Persoana care a creat o opera literara, artistica, stiintifica sau orice alta opera de creatie intelectuala si care se bucura de toate prerogativele care alcatuiesc continutul dreptului de autor asupra operei pe care a creat-o.

Autoritate de lucru judecat – Principiu juridic potrivit caruia hotararile judecatoresti definitive capata autoritate (putere) de lucru judecat, nemaiputand fi atacate decat prin caile de atac extraordinare. Hotararile judecatoresti definitive devin executorii si impiedica o noua urmarire pentru aceeasi fapta, chiar daca acesteia i s-ar da o noua incadrare juridica.

Lexicon Juridic - Editura C.H. Beck - Comanda acum

Bilet la ordin – Titlul de credit in baza caruia o persoana, numita emitent, isi asuma obligatia de a plati altei persoane, numita beneficiar, o suma de bani la implinirea unui termen (de scadenta) sau la ordinul beneficiarului.

Brevet de inventie – Reprezinta acel inscris oficial prin care se face descrierea unei inventii si instituirea protectiei juridice asupra acesteia, si care ofera titularului dreptul de folosire exclusiva a inventiei respective.

Buna-credinta – Obligatia de comportament conform cu regulile de convietuire, care revine partilor la incheierea si executarea unei conventii.

Bunele moravuri – Constituie ansamblul normelor de conduita cu caracter moral, la care legea civila face uneori trimitere pentru a fi luate in considerare de catre instanta, ca un criteriu de apreciere a caracterului imperativ al unor texte de lege, a caracterului ilicit al unei cauze sau conditiile contractuale.

Bunuri – Obiecte cu o valoare economica, in privinta carora se pot constitui drepturi si obligatii patrimoniale.

Bunuri comune – Bunurile dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti care, de la data dobandirii lor, sunt bunuri ale ambilor soti. La desfacerea casatoriei bunurile comune fac obiectul partajului.

Bunuri imobile – Bunuri care au o asezare fixa, stabila, care nu pot fi mutate dintr-un loc in altul fara sa-si piarda destinatia initiala sau identitatea (ex.: terenuri, cladiri).

Bunuri indivizibile – Bunuri ce nu pot fi impartite in mai multe fragmente, parti, fara a li se schimba destinatia.

Bunuri mobile – Bunuri care nu au o asezare fixa, stabile (care poate fi miscat dintr-un loc in altul prin forta proprie sau cu concursul unei energii straine, fara sa-si piarda valoarea economica).

Bunuri necomsumptibile – Bunuri care pot face obiectul unor acte de folosinta repetate, fara a-si pierde identitatea sau fara a trebui sa treaca in alt patrimoniu.

Bunuri succesorale – Bunuri care compun masa succesorala.

Bunuri viitoare – Bunuri care urmeaza a fi produse sau dobandite in viitor.

Cadastru – Sistem unitar si obligatoriu de evidenta tehnica, economica si juridica prin care se realizeaza identificarea, inregistrarea, reprezentarea pe harti si planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum si a celorlalte bunuri imobile de pe intreg teritoriul tarii, indiferent de destinatia lor de proprietate.

Capacitate de folosinta a persoanei fizice – Calitatea omului de a fi subiect de drept, aptitudinea sa de a fi titular de drepturi si obligatii.

Capacitatea de folosinta a persoanei juridice – Aptitudinea generala si abstracta a persoanei juridice de a avea drepturile si obligatiile in concordanta cu scopul avut in vedere la infiintarea ei.

Carte funciara – Unitatea de baza in sistemul de publicitate imobiliara, in cadrul caruia evidenta se tine pe imobile si nu pe proprietari, se intocmeste in mod distinct pentru fiecare imobil si cuprinde mentiuni despre toate actele translative sau constitutive de drepturi in privinta imobilului respectiv.

Cautiune – Suma de bani pe care trebuie sa o depuna inculpatul ca garantie ca va respecta obligatiile ce-i revin in timpul liberarii provizorii.

Clauza contractuala – Stipulatie inclusa de parti, in virtutea principiului libertatii conventiilor, in continutul contractului lor.

Comisie rogatorie – Procedura utilizata pentru administrarea unor probe sau efectuarea unor acte procedurale de catre o alta instanta decat cea care instrumenteaza cauza, de obicei egala in grad, care se afla mai aproape de respectiva proba decat instanta investita cu judecarea cauzei.

Competenta – Capacitatea data de lege unei instante de a solutiona anumite litigii sau de a rezolva anumite cereri.

Competenta materiala – Este de doua feluri: competenta materiala functionala, care se stabileste dupa felul atributiilor jurisdictionale ce revin fiecarei categorii de instante si competenta materiala procesuala, care se stabileste in raport de obiectul, valoarea sau natura litigiului dedus judecatii.

Competenta teritoriala – Capacitatea unei instante de a solutiona anumite litigii sau de a rezolva anumite cereri, din punct de vedere al teritoriului arondat acesteia prin lege, si care se determina functie de domiciliul sau sediul partilor din cauza dedusa judecatii.

Complet de judecata – Numarul de judecatori prevazut de lege care participa la judecarea unor categorii de cauze intr-un anumit stadiu (trei judecatori formeaza completul de recurs, doi judecatori formeaza completul de apel, un judecator de obicei, formeaza completul de prima instanta).

Complice – Persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.

Concesiune – Conventie prin care o persoana fizica sau juridica obtine dreptul de a exploata anumite servicii publice sau bunuri ale statului sau ale unitatilor administrative teritoriale; drept de exploatare a unui bun, a unei intreprinderi etc. acordat de o autoritate unor persoane particulare.

Concurs ideal de infractiuni – Se realizeaza cand o actiune sau inactiune, savarsita de aceeasi persoana, datorita imprejurarilor in care a avut loc, si urmarilor pe care le-a produs, intruneste elementele mai multor infractiuni.

Conflict de competenta – Situatie aparuta atunci cand doua sau mai multe organe judiciare se considera competente in a solutiona o cauza (conflict pozitiv) sau atunci cand doua sau mai multe organe judiciare se considera necompetente sa o solutioneze (conflict negativ).

Confruntare – Procedeu folosit de organele de urmarire penala in cazul in care se constata ca exista contraziceri intre declaratiile persoanelor ascultate in cauza.

Contract de comision – Contract prin care o persoana, numita comisionar, se obliga fata de alta persoana, numita comitent, sa incheie anumite acte juridice in nume propriu, dar in contul acesteia din urma, primind pentru serviciul respectiv o remuneratie numita comision.

Contract de comodat – Contract prin care o persoana, numita comodant, da, spre folosinta temporara, unei alte persoane, numita comodatar, un lucru, cu obligatia pentru acesta din urma de a-l restitui in natura, asa cum l-a primit.

Contract de donatie – Contract prin care una din parti, numita donator, isi micsoreaza patrimoniul sau cu un drept, marind corespunzator patrimoniul celeilalte parti, numita donatar, cu acelasi drept, fara a urmari sa primeasca ceva in schimb.

Contract de intretinere – Contract prin care una din parti, numita intretinut, instraineaza un bun sau plateste o suma de bani celeilalte parti, numita intretinator, care se obliga, in schimb, sa-i asigure intretinerea (adica toate cele necesare traiului), pe durata intregii sale vieti, si, la deces, sa o inmormanteze dupa datina.

Contract de locatiune – Contractul prin care o persoana, numita locator, se obliga sa asigure altei persoane, numita locatar, folosinta integrala sau partiala a unui lucru sau prestarea unui serviciu pe o durata de timp determinata, in schimbul unui pret corespunzator.

Contract de mandat – Contract prin care o persoana, numita mandatar, se obliga sa faca ceva pe seama altei persoane, numita mandant, de la care a primit o imputernicire in acest scop.

Contract de schimb –Contract prin care partile, numite copermutanti, dau fiecare celuilalt un lucru pentru altul.

Contract de vanzare-cumparare – Contract prin care una din parti, numita vanzator, stramuta proprietatea unui bun al sau asupra celeilalte parti, numita cumparator, care se obliga a plati, in schimb, vanzatorului, o suma de bani convenita ca pret al bunului vandut.

Contravenient – Persoana fizica sau juridica vinovata de savarsirea unei contraventii.

Contraventie – Fapta de un pericol social mai redus decat infractiunea, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legile speciale civile.

Creanta – Dreptul creditorului de a pretinde de la debitorul sau sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.

Creditor – Persoana fizica sau juridica titulara a unui drept de creanta (care a dat bani cu imprumut sau care are de primit o datorie de orice natura).

Culpa – Forma a vinovatiei, mai putin grava decat intentia, si care presupune ca faptuitorul nu a prevazut rezultatul faptei sale desi trebuia, sau putea sa il prevada.

Debit – Datorie pe care o are o persoana (debitor) la o alta persoana (creditor).

Debitor – Persoana fizica sau juridica care datoreaza creditorului marfuri, sume de bani sau alte bunuri.

Denunt – Incunostintarea facuta in fata organelor prevazute de lege de catre o persoana fizica sau juridica despre savarsirea unei infractiuni.

Disjungerea – Operatiunea prin care o parte a unei cauze se desparte de restul ei, pentru a fi judecata separat, fie ca sanctiune procedurala a depunerii ei peste termen, fie ca o necesitate rezultata din mersul dezbaterilor.

Drept de creanta – Facultatea creditorului dintr-un raport juridic obligational de a pretinde debitorului indeplinirea obligatiei corelative de a da, de a face sau a nu face ceva.

Drept de ipoteca – Drept care poarta asupra unui bun imobil al debitorului sau al altei persoane, care confera creditorului ipotecar dreptul de a urmari imobilul respectiv in stapanirea oricui s-ar afla si de a fi platit cu prioritate fata de ceilalti creditori din pretul acelui bun.

Drept de preemptiune – Drept de care se bucura cineva printr-un contract sau printr-o lege, de a fi preferat dintre mai multi cumparatori.

Drept de proprietate – Drept fundamental al omului ce permite acestuia sa posede, sa foloseasca si sa dispuna de un lucru.

Dreptul la actiunea civila – Posibilitatea acordata de lege unei persoane de a se adresa organului jurisdictional, in vederea apararii dreptului sau incalcat.

Evictiune – Pierderea de catre cumparator, in tot sau in parte, a dreptului de proprietate asupra lucrului cumparat, sau tulburarea cumparatorului in exercitarea prerogativelor de proprietar cu privire la acel lucru, pierdere sau tulburare survenite ca urmare a valorificarii de catre vanzator sau de catre un tert a unui drept care exclude, in tot sau in parte, dreptul cumparatorului referitor la bunul respectiv.

Expulzare – Masura de siguranta ce consta in scoaterea in afara teritoriului tarii a cetateanului strain ori a persoanei fara cetatenie care nu domiciliaza in Romania, daca a savarsit o infractiune si se apreciaza ca ramanerea acestuia pe teritoriul tarii prezinta pericol social.

Faptuitor – Persoana fata de care nu s-a inceput urmarirea penala, fiind doar o persoana cu privire la care exista doar banuiala comiterii unei infractiuni, atata timp cat nu s-a efectuat nici un act de procedura, in etapa actelor premergatoare.

Gaj – Contract accesoriu in temeiul caruia debitorul sau o terta persoana remite creditorului sau unui tert, un bun mobil, corporal sau incorporal, in vederea garantarii executarii unei obligatii.

Iesire din indiviziune – Incetare a proprietatii comune asupra unui bun sau unei universalitati de bunuri, astfel incat, in locul unei coteparti abstracte, fiecareia dintre persoane i se atribuie in exclusivitate o portiune determinata, concreta.

Imprescriptibil – Calitate a unui drept sau a unei actiuni de a se putea exercita sau invoca oricand, indiferent de perioada de timp care a trecut de la nasterea dreptului.

Inculpat – Calitate pe care o primeste cel care a savarsit infractiunea prin punerea in miscare a actiunii penale, devenind parte in proces, cu absolut toate consecintele legate de aceasta calitate (drepturi si obligatii procesuale).

Incompatibilitate – Imprejurare in care se afla judecatorul, procurorul, grefierul sau expertul si care il impiedica, fiindu-i interzis prin lege sa participe la judecarea cauzei (de ex. judecatorul care a pronuntat o hotarare intr-o cauza nu poate lua parte la judecata aceleiasi cauze in apel sau in recurs si nici in caz de rejudecare dupa casare).

Infractiune – Fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala.

Infractiune flagranta – Infractiunea descoperita in momentul savarsirii sau imediat dupa savarsire.

Infractiune continua – Infractiunea care se prelungeste in timp in mod natural dupa momentul consumarii ei.

Inopozabilitate – Sanctiune ce intervine in cazul nesocotirii unor cerinte de publicitate fata de terti, prevazute de lege pentru anumite acte juridice.

Instigator – Persoana care cu intentie, determina pe o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala.

Intentie – Forma a vinovatiei care presupune ca faptuitorul a prevazut rezultatul faptei sale si a acceptat producerea lui.

Ipoteca – Garantie reala ce are ca obiect bunuri imobile, ce raman in patrimoniul debitorului, si care urmareste bunurile in mana oricui s-ar afla.

Iresponsabilitate – Starea de incapacitate psiho-fizica a unei persoane care nu poate sa-si dea seama de semnificatia sociala a actiunilor sau inactiunilor sale ori nu poate fi stapana pe ele.

Imbogatirea fara justa cauza – Faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este marit pe seama patrimoniului altei persoane, fara ca pentru aceasta sa existe vreun temei juridic.

Invinuit – Persoana fata de care s-a inceput urmarirea penala, dar mai inainte de punerea in miscare a actiunii penale, fata de care pot fi administrate probe si pot fi luate masuri procesuale. Un invinuit poate fi retinut de organul de cercetare penala pe o durata de cel mult 24 de ore.

Jonctiune a posesiilor – Unirea posesiei uzucapantului, adica a posesorului actual, cu intervalul de timp cat posesia a fost exercitata de catre autorul sau, pentru a dobandi dreptul de proprietate prin uzucapiune.

Judecata in apel – Reprezinta a doua etapa a fazei procesuale a judecatii dupa judecarea in prima instanta si inaintea judecarii in recurs, in care instanta de apel, superioara in grad, verifica legalitatea si temeinicia sentintei pronuntate in prima instanta pe baza materialelor din dosarul cauzei si a oricaror probe noi ce i se aduc.

Judecata in fond – Sau judecata in prima instanta este prima etapa procesuala si cunoaste trei faze: faza scrisa pregatitoare (cererea de chemare in judecata, intampinarea si cererea reconventionala, fixarea primului termen etc.), faza judecatii propriu-zise si pronuntarea sentintei.

Know-how – Cunostinte specifice, detinute asupra unui produs sau procedeu de fabricatie, adesea obtinute prin lucrari de cercetare si de dezvoltare importante si costisitoare.

Legitima aparare – Cauza de nepedepsire ce presupune savarsirea infractiunii pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva faptuitorului, a altuia sau impotriva unui interes public si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.

Mandatul – Contractul in temeiul caruia o persoana numita mandant, imputerniceste pe o alta persoana, numita mandatar, sa incheie in numele ei si pentru ea anumite acte juridice.

Mandat european de arestare – Decizie juridica emisa de un stat membru pentru arestarea si predarea de catre un alt stat membru a unei persoane data in urmarire penala sau pentru executarea unei sanctiuni privative de libertate; un instrument destinat cooperarii intre autoritatile judiciare din statele membre, prin eliminarea extradarii si se bazeaza pe principiul recunoasterii reciproce a deciziilor in materie penala.

Martor – Persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in cadrul procesului.

Martori asistenti – Persoane chemate in cazul unei activitati procesuale pentru ca ele sa ateste concordanta consemnarilor trecute in procesul verbal cu cele efectuate de organele judiciare.

Neretroactivitatea legii penale – Principiu potrivit caruia legea penala nu se aplica faptelor care, la data cand au fost savarsite nu erau prevazute ca infractiuni.

Novatie – Conventie prin care partile unui raport juridic obligational sting o obligatie existenta, inlocuind-o cu o noua obligatie.

Nulitate – Sanctiune care consta in lipsirea actului juridic civil de efectele sale firesti, intrucat acesta a fost incheiat cu nerespectarea dispozitiilor legale imperative sau cu incalcarea conditiilor de validitate ale actului respectiv.

Partaj – Mod specific de realizare a iesirii din indiviziune, pe baza conventiei partilor sau pe cale judecatoreasca.

Parte civila – Partea vatamata care exercita actiunea civila pentru repararea pagubei in cadrul procesului penal.

Parte vatamata – Persoana fizica (sau juridica) care a suferit o paguba materiala sau morala in urma savarsirii de catre altcineva a unei infractiuni.

Pedeapsa – Masura de constrangere luata impotriva celui vinovat de savarsirea unei infractiuni si mijoc de reeducare a condamnatului.

Pedepse complementare – Masuri de constrangere menite sa completeze represiunea instituita prin pedeapsa principala.

Perchezitia – Procedeu de investigatie folosit atunci cand persoana careia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun inscris, care are legatura cu rezolvarea cauzei, tagaduieste existenta sau detinerea acestora si care consta in cautarea acelor dovezi.

Persoana responsabila civilmente – Persoana chemata in procesul penal sa raspunda potrivit legii civile pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului.

Personalitatea legii penale – Principiu conform caruia legea penala se aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii, daca faptuitorul este cetatean roman sau daca, neavand nicio cetatenie, are domiciliul in tara.

Plangere – Cerere, act prin care se face sesizarea unui organ de jurisdictie in vederea exercitarii controlului asupra unui act al administratiei de stat ori a refuzului unui organ de a-si indeplini atributiile legale.

Plangere contraventionala – Cerere prin care contravenientul contesta in fata instantei legalitatea si/ sau temeinicia procesului verbal de contraventie incheiat de organul constatator.

Plangere penala – Cerere prin care partea vatamata sesizeaza un organ de jurisdictie cu privire la savarsirea unei infractiuni

Poprire – Modalitate a executarii silite constand in indisponibilizarea sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile, incorporale, urmaribile, datorate debitorului de catre un tert sau pe care acesta i le va datora in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente.

Proba – Orice element de fapt care serveste la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei.

Recidiva – Consta in savarsirea din nou a unei infractiuni de catre o persoana care anterior a mai fost condamnata definitiv pentru o alta infractiune.

Recurs – Cale ordinara de atac in care instanta de recurs, superioara in grad, verifica legalitatea sentintei pronuntate in prima instanta sau a deciziei pronuntate in apel pe baza probelor din dosarul cauzei si a inscrisurilor noi ce i se aduc.

Recuzare – Situatia in care partea solicita inlocuirea judecatorului sau procurorului, grefierului, expertului pe care il considera incompatibil sa participe in proces, cunoscand ca se afla intr- unul din cazurile prevazute de lege (de ex. este ruda cu una dintre partile din proces) in care impartialitatea sa ar putea fi pusa la indoiala.

Reprezentant – Persoana imputernicita sa participe la indeplinirea activitatilor procesuale in numele si in interesul unei parti din proces.

Reziliere – Desfiintarea cu efect retroactiv a contractului cu executare succesiva, la cererea unei parti ca urmare a neexecutarii culpabile a prestatiei asumata de catre cealalta parte.

Rezolutiune – Desfiintarea cu efect retroactiv a contractului cu executare imediata, la cererea unei parti ca urmare a neexecutarii culpabile a prestatiei asumata de catre cealalta parte.

Stare de necesitate – Cauza de nepedepsire ce presupune savarsirea infractiunii pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea faptuitorului, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes public.

Stramutare – Institutia prin care o anumita cauza este luata din competenta unei instante si este data spre solutionare unei alte instante de acelasi grad, din motive expres prevazute de lege (banuiala legitima sau siguranta publica).

Lexicon Juridic - Editura C.H. Beck - Comanda acum

Termen – Un interval de timp in care organele judiciare sau persoanele interesate pot sa-si exercite drepturile sau obligatiile procesuale.

Termen in cunostinta – Data fixata de organul de jurisdictie competent pentru solutionarea unei cauze, comunicata direct uneia sau unora dintre parti, in conditiile prevazute de lege, care face ca partea sau partile respective sa aiba obligatia de a se prezenta la judecata fara a mai fi citate la termenele urmatoare.

Testament – Act juridic unilateral prin care testatorul dispune, pentru cazul incetarii sale din viata, de intreaga sa avere sau numai de o parte din aceasta in favoarea altuia.

Tranzactie – Contract prin care partile termina un proces inceput ori preintampina un proces ce poate sa se nasca, facandu-si concesii reciproce.

Vacanta judecatoreasca – Perioada in care se efectueaza concediile de odihna cuvenite personalului instantelor, si nu se desfasoara sedinte de judecata, cu exceptia cauzelor in materie penala cu arestati, a cererilor pentru obligatiile de intretinere de orice fel, asigurarea dovezilor, cererile de ordonanta presedintiala, precum si in alte cauze considerate urgente, conform legii.

Validarea popririi – Confirmare, prin hotarare judecatoreasca, a valabilitatii unei popriri.

Validitate – Calitate a unui act juridic de a intruni toate conditiile si de a produce toate efectele prevazute de lege.

Verificare de scripte – Procedura legala aplicata de instanta in cazurile in care partea careia i se opune un inscris sub semnatura privata tagaduieste scrisul sau semnatura si care se poate face prin: a) examinarea comparativa de catre instanta a scrisului sau semnaturii executate in fata sa de catre cel in cauza, cu scrisul sau semnatura contestate; b) confruntarea de catre instanta a inscrisului cu alte inscrisuri necontestate, denumite piese de comparatie; c) expertiza. Rezultatul verificarii ramane la aprecierea instantei si se cuprinde intr-o incheiere sau in insasi hotararea prin care se solutioneaza cauza. Daca se constata ca inscrisul nu emana de la persoana careia i se atribuie, va fi inlaturat, iar in caz contrar, va fi retinut ca o proba in cauza. Daca se sustine ca inscrisul ori semnatura sunt false, se recurge la procedura inscrierii in fals.

Vicii ascunse – Defectele sau deficientele calitative ale bunului vandut, inchiriat, sau ale lucrarilor executate, care, existand in momentul predarii bunului nu au fost cunoscute de catre dobanditor si nici nu puteau fi descoperite de el prin mijloacele obisnuite de verificare sau receptie si care fac ca bunul sa nu poata fi intrebuintat conform destinatiei sale ori ii micsoreaza posibilitatile de intrebuintare in asa masura incat se poate presupune ca dobanditorul n-ar fi contractat sau n-ar fi consimtit sa plateasca pretul contractual stabilit daca l-ar fi cunoscut.

Vicii de consimtamant – Imprejurari de fapt care afecteaza libertatea exprimarii vointei juridice sau caracterul ei constient la incheierea unui act juridic si care dau dreptul persoanei in cauza sa ceara anularea acestuia(de ex. eroarea, dolul, violenta si, in conditiile legii, leziunea).

Vinovatia – Una din trasaturile esentiale ale infractiunii, consta in atitudinea constiintei subiectului infractiunii fata de fapta si fata de rezultatul faptei sale si exista cand fapta ce prezinta pericol social este savarsita cu intentie sau din culpa.

Zi nelucratoare – Zi din cursul saptamanii de lucru in care personalul incadrat nu are obligatia de a presta munca: zilele de repaus saptamanal, zilele de sarbatoare legala si alte zile in care, potrivit legii, nu se lucreaza.

* Aceste definitii sunt extrase din Glosarul de termeni realizat de Consiliul Superior al Magistraturii prin Proiectul PHARE „Transparenta actului de justitie” finantat de Uniunea Europeana. Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a Uniunii Europene si a Guvernului Romaniei.
Aceste informatii sunt destinate publicului si nu constituie consultanta juridica. La nevoie consultati un avocat.

  • As vrea definitia juridica pentru „revocare” . Va multumesc !

  • revocarea este actul juridic (unilateral sau conventional) prin care se retracteaza catre o parte sau de catre parti un act juridic civil in forma ad-validitatem; este o manifestare sau un acord de vointa, subsecvent celui care a dat nastere unui act juridic, prin care se pune capat efectelor juridice ale acestui act.

Parteneri
Baroul Dolj
Baroul Olt
Baroul Maramures
Baroul Suceava