Infolegal.ro

Ministerul Transporturilor a finalizat noul Cod aerian al României

Legaturi: Administratie

Ministerul Transporturilor a finalizat proiectul noului Cod aerian al României, document pe care l-a publicat în consultare publică la data de 9 august. Actul va reglementa atât activitățile aeronautice civile cât și pe cele militare, principalele noutăți vizând acordarea de atribuții autorităților pentru a imobiliza dronele aflate în zone de interdicție, interzicerea sechestrului și executării silite a aeronavelor de stat și obligarea aeroporturile civile de a se asigura pentru prejudicii aduse terților.

calatori in terminal aeroport

Foto concept aeroport ©Shutterstock

În instrumentul de motivare se arată:

Prin adresa nr. SG 5365 din 08.10.2013, Ministerul Apărări Naționale a propus Ministerului Transporturilor înființarea unui grup de lucru interministerial care să elaboreze un Cod aerian ca document integrat civil- militar. Grupul de lucru a fost constituit din reprezentanți ai celor două ministere, precum și din reprezentanți ai unor unități de aviație civilă, respectiv, Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian – ROMATSA, Autoritatea Aeronautică Civilă Română, Aeroclubul României. Au fost invitați pe parcursul discuțiilor și reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului Afacerilor Externe, Consiliului Concurenței, Ministerului Mediului, precum și ai unor asociații profesionale din domeniu. Numărul mare de modificări necesare a fi aduse Codului aerian civil în vigoare a condus la necesitatea elaborării unui nou Cod aerian al României.

Codul aerian al României va reprezenta un act normativ integrat civil – militar suficient de flexibil pentru a permite aplicarea sau, după caz, implementarea în România a reglementărilor europene, prezente și viitoare, din domeniul aviației civile. De asemenea, Codul aerian al României va reglementa atât activitățile aeronautice civile cât și pe cele militare, va stabili instituțiile cu atribuții în domeniul administrării aviației civile și militare, precum și competențele și atribuțiile altor organisme în domeniul siguranței și securității aviației. Noile prevederi creează cadrul legal necesar cooperării civil-militare la nivel instituţional şi stabileşte un limbaj şi o conduită comună în domeniul aeronautic pentru toţi utilizatorii spaţiului aerian naţional, fără a fi afectate atribuţiile specifice ale acestora. Se asigură astfel creşterea nivelului de siguranţă a zborului prin aplicarea unor standarde comune în cadrul activităţilor aeronautice militare, standarde care vor fi asigurate la nivelul celor europene şi NATO, precum şi pentru zonele de interes militar şi de servitute aeronautică.

Principalele modificări aduse prin noul Cod aerian pot fi sintetizate după cum urmează:

CAPITOLUL I – Prevederi generale, a fost modificat pentru a permite extinderea aplicabilității Codului aerian și la activitățile aeronautice militare, precum și la entitățile fără personalitate juridică cum este cazul, de exemplu, al unor structuri din cadrul Ministerului Apărării Naționale (art. 1). De asemenea, în cadrul definițiilor (art. 3) au fost operate unele modificări, după cum urmează:

– actualizarea unor definiții având în vedere definițiile utilizate în unele reglementări europene. Astfel, definiția accidentului este preluată din Regulamentul (UE) nr. 996/2010 dar extinsă și la salturile cu parașuta, a administratorului aerodromului este modelată după definiția administratorului aeroportului prevăzută în Directiva nr. 2009/12/CE menținându-se termenul de administrator care se regăsește în legislația națională specifică, a aeroportului este modelată după Directiva nr. 2009/12/CE, a certificării este preluată din Regulamentul (CE) 216/2008 cu mențiunea că este extinsă și la personalul aeronautic militar și la tehnica aeronautică de stat, a evenimentului de aviație este preluată din Regulamentul (UE) nr. 376/20145 urmând a se aplica și la evenimentele de aviație militare;

– introducerea unor termeni a căror definiție a fost preluată din anexele la Convenția privind Aviația Civilă Internațională 6:căutare și salvare, din Anexa 12 și siguranța, din Anexa 19;

– actualizarea unor termeni pentru a permite aplicarea acestora și în cazul activităților militare;

– redefinirea aeronavelor de stat prin extinderea conceptului și la aeronavele deținute de instituții ale statului din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională și utilizate pentru servicii aferente managementului situațiilor de urgență și pentru efectuarea zborurilor speciale;

– introducerea conceptelor generale de certificare si document de certificare, care permit acoperirea întregii game de documente care pot fi emise, conform reglementărilor civile sau militare, naționale sau internaționale, persoanelor fizice sau juridice care desfășoară activități aeronautice;

– redefinirea conceptului de supervizare a siguranței, cu accent pe activitățile de supraveghere și de prevenire prin măsuri de siguranță;

– introducerea unor termeni noi având în vedere dezvoltarea capitolului referitor la protecția mediului (cartarea zgomotului și zone de protecție acustică);

– termenul securitate aeronautică a fost înlocuit cu securitatea aviației și redactat conform Anexei 17 – Securitatea, la Convenția de la Chicago;

– introducerea unor termeni specifici activităților militare (program S.A.C., servicii de supraveghere și control utilizare spațiu aerian, zonă de interes militar);

– definirea unor categorii de zboruri care se regăsesc în textul legii: zbor de căutare-salvare; zbor de intervenție în situații de urgență; zbor umanitar; zbor special;

– modificarea definiției aeronavei pentru compatibilizare cu definiția utilizată în Legea nr. 257/2001 privind modul de acțiune împotriva aeronavelor care utilizează neautorizat spațiul aerian al României și a definiției aeronavei fără pilot la bord pentru o reflectare mai corectă a posibilităților de pilotare a acestui tip de aeronavă. De asemenea, având în vedere interpretarea pe care a dat-o Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 6040/2/2014, au fost introduse prevederi clare privind aplicabilitatea tuturor dispozițiilor Codului aerian referitoare la aeronave și aeronavelor fără pilot la bord; – preluarea termenilor incident, incident grav și investigația privind siguranța din Regulamentul (UE) nr. 996/2010, precum și a unor termeni din domeniul serviciilor de navigație aeriană din Regulamentul (CE) nr. 549/2004.

CAPITOLUL II – Administrarea aviației în România, a fost modificat în principal pentru: – actualizarea atribuțiilor Ministerului Transporturilor ca autoritate de stat în domeniul aviației civile; – definirea atribuțiilor Ministerului Apărării Naționale ca autoritate de stat în domeniul aviației militare; – nominalizarea instituțiilor prin care Ministerul Transporturilor își poate exercita o serie de atribuții de autoritate în domeniul siguranței, respectiv Autoritatea Aeronautică Civilă Română și Aeroclubul României; – introducerea obligației ca în cadrul Ministerului Transporturilor să funcționeze o structură specifică care să asigure atât exercitarea funcției de reglementare cât si monitorizarea exercitării atribuțiilor de autoritate delegate de minister; – nominalizarea structurii – Autoritatea Aeronautică Militară Națională, prin care Ministerul Apărării Naționale își exercită unele atribuții specifice..

CAPITOLUL III – Spațiul aerian național Secțiunea a II-a – Utilizarea spațiului aerian, a fost completată cu dispoziții referitoare la obligația operatorului aeronavei de a cunoaște și respecta cerințele și limitările tehnico-operaționale aplicabile zborului și aeronavei, și de a respecta înălțimea minimă sau maximă de siguranță stabilită prin reglementări specifice pentru zborul respectiv.. Au fost preluate în Codul aerian dispoziții din Hotărârea Guvernului nr. 912/2010 referitoare la aterizarea și decolarea aeronavelor pe / de pe alte terenuri decât aerodromurile certificate, eliminându-se cerința din vechiul cod ca această problematică să fie reglementată prin hotărâre a Guvernului. Având în vedere dificultățile în identificarea locului unde s-a prăbușit o aeronavă care a efectuat un zbor în spațiul aerian necontrolat și pentru a facilita salvarea supraviețuitorilor unui accident de aviație a fost introdusă obligația ca toate aeronavele care operează în spațiul aerian național să aibă la bord un dispozitiv funcțional de localizare în caz de urgență. Totodată, în scopul facilitării controlului utilizării spațiului aerian național a fost introdusă obligația ca toate aeronavele să fie echipate cu dispozitive de identificare a poziției acestora în zbor. Pentru ambele cerințe sunt prevăzute perioade de implementare. Au fost introduse interdicții pentru operarea aeronavelor deasupra zonelor dens populate sau a adunărilor de oameni în aer liber, în special sub înălțimea de 300 de metri, conform standardelor prevăzute în Anexa 2 – regulile aerului la Convenția de la Chicago și dispozițiilor Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012de stabilire a regulilor comune ale aerului și a dispozițiilor operaționale privind serviciile și procedurile din navigația aeriană, fiind prevăzute și situațiile în care se pot face excepții Totodată au fost introduse restricții privind operarea aeronavelor fără pilot la bord deasupra obiectivelor structurilor din sistemul național de apărare, ordine publică și securitate națională, precum și dispoziții privind dreptul autorităților competente de a indisponibiliza o aeronavă fără pilot la bord care a efectuat un zbor cu încălcarea dispozițiilor codului aerian, până la aplicarea măsurilor legale.

Secțiunea a III- a – Serviciile de navigație aeriană, a fost completată cu dispoziții referitoare la proiectarea procedurilor de zbor. De asemenea, au fost actualizate dispozițiile privind scutirile acordate de la plata serviciilor de navigație aeriană de rută și terminală, fiind introdusă obligația de rambursare, de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor, a contravalorii acestor scutiri având în vedere dispozițiile obligatorii pentru statul român ale art. 10 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr.391/20137; În aceste condiții, a fost eliminată posibilitatea ca Ministerul Transporturilor să acorde și alte scutiri de la plata serviciilor de navigație aeriană decât cele prevăzute de lege.

CAPITOLUL IV – Naționalitatea și drepturile asupra aeronavelor, a fost completat cu dispoziții referitoare la înmatricularea aeronavelor de stat. Totodată a fost introdusă posibilitatea pentru Ministerul Transporturilor să stabilească, prin reglementări specifice, posibilitatea ca anumite de categorii de aeronave ultraușoare sau fără pilot la bord să fie exceptate de la obligația deținerii unui certificat de înmatriculare, emis conform standardelor din Anexa 7 la Convenția de la Chicago, urmând ca acestora să le fie emis un certificat de identificare la standarde naționale sau să poată fi utilizate fără un document de înregistrare (cum va fi probabil cazul dronelor de mici dimensiuni). De asemenea au fost introduse prevederi referitoare la interdicția ca aeronavele de stat și echipamentele aferente serviciilor de navigație aeriană să fie supuse procedurilor privind sechestrul sau executarea silită avându-se în vedere importanța și destinația specială a acestor aeronave, precum și rolul strategic al echipamentelor aferente serviciilor de navigație aeriană pentru asigurarea securității și siguranței activităților de zbor în spațiul aerian.

CAPITOLUL V – Aerodromuri, a fost completat cu cerințe privind certificarea și înregistrarea aerodromurilor militare. De asemenea, au fost introduse dispoziții noi referitoare la: – obligația pentru operatorii economici care desfășoară activități în perimetrul unui aeroport civil să dețină un permis de lucru eliberat de administratorul aeroportului. Prin emiterea acestui permis, administratorul aerodromului se va asigura că operatorul economic dispune de capacitatea de a respecta cerințele de siguranță și securitate aplicabile, în condițiile specifice fiecărui aerodrom; – competența administratorului aerodromului de a stabili tarifele aeroportuare, precum și principiile de aplicare a acestor tarife, respectiv transparența și nediscriminarea. De asemenea, administratorul aerodromului va putea aplica scheme de reducere a tarifelor, în anumite situații, numai în condițiile respectării legislației în domeniul concurenței și ajutorului de stat; – eliminarea competenței Ministerului Transporturilor de a mai acorda scutiri de la aplicarea tarifelor aeroportuare și introducerea unei asemenea posibilități în competența administratorului de aerodrom, în condițiile respectării legislației în domeniul ajutorului de stat; – obligația de rambursare de la bugetul de stat, prin bugetul autorității administrației publice centrale, locale sau județene care reprezintă acționarul majoritar, a contravalorii tarifelor aferente unor scutiri, cu excepția cazului în care modalitatea de compensare este reglementată prin contractele de concesiune sau administrare încheiate în condițiile legii, având ca obiect infrastructura de aerodrom aflată în proprietatea publică a statului sau a unei unități administrativ teritoriale. Se elimină astfel tratamentul discriminatoriu aplicat administratorilor aerodromului în raport cu furnizorul de servicii de navigație aeriană din punct de vedere al rambursării contravalorii unor servicii pentru care legea prevede scutire de la plata tarifelor corespunzătoare; – stabilirea unei obligații în sarcina administratorului unui aerodrom civil să încheie contracte de asigurare care să îi acopere răspunderea civilă pentru prejudicii aduse unei terțe părți; în acest fel vor fi eliminate situațiile în care aerodromul trebuie să despăgubească diferiți utilizatori ai infrastructurii aeroportuare și nu dispune de fondurile necesare; – dreptul administratorului aerodromului civil sau al furnizorului de servicii de navigație aeriană de a reține la sol aeronava unui operator care nu a plătit tarifele de utilizare a infrastructurii de aerodrom sau pe cele aferente serviciilor de navigație aeriană, precum și la modul în care operează acest drept de retenție.

CAPITOLUL VI – Personalul aeronautic, a fost modificat pentru: – completarea categoriilor de personal aeronautic nenavigant cu auditorii de securitate și personalul care asigură pilotarea de la distanță a aeronavelor fără pilot la bord; – introducerea unor dispoziții privind personalul aeronautic militar; – introducerea unor dispoziții privind răspunderea personalului care asigură programarea sau controlul de la distanță al aeronavelor fără pilot la bord pentru realizarea în siguranță a zborului.

CAPITOLUL VII – Operațiuni aeriene civile, a fost restructurat avându-se în vedere în primul rând dispozițiile specifice ale Regulamentului (UE) nr. 965/20128 . Astfel, termenul de transport aerian public a fost înlocuit cu transport aerian comercial pentru compatibilizare cu terminologia uzitată în reglementările europene. În ceea ce privește termenii lucru aerian și aviație generală aceștia au fost menținuți, avându-se în vedere că se regăsesc în Anexa 6 la Convenția de la Chicago, în timp ce la nivelul reglementărilor europene nu există o abordare unitară pe această problematică. Astfel, Regulamentul (UE) nr. 965/2012 folosesc termenii operațiuni aeriene comerciale sau necomerciale specializate, care acoperă noțiunile de lucru aerian și aviație generală, în timp ce alte regulamente, cum ar fi Regulamentul (UE) nr. 1377/2016 introduc utilizează noțiunile de lucru aerian și aviație generală.

CAPITOLUL VIII – Protecția mediului, a fost restructurat în întregime având în vedere dispozițiile reglementărilor europene în materie de protecție a mediului în domeniul aviației civile (Directiva 2002/49/CE privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental, implementată prin Hotărârea Guvernului nr. 321/2005, Directiva 2006/93/CE9, implementată prin Hotărârea Guvernului nr. 1074/2007), precum și necesitatea implementării conceptului de planificare a utilizării terenurilor din vecinătatea aerodromurilor, promovat la nivelul Organizației Aviației Civile Internaționale. Astfel, au fost introduse dispoziții obligatorii pentru administratorii aerodromurilor referitoare la elaborarea hărților de zgomot și a planurilor de acțiune aferente, precum și pentru autoritățile administrației publice locale referitoare la introducerea în documentațiile de urbanism a acestor hărți. De asemenea, a fost introdusă obligația pentru autoritățile publice locale să realizeze o zonare acustică a vecinătăților aerodromurilor pe care, de asemenea, să o introducă în documentațiile de urbanism. În acest fel considerăm că în România va fi implementat conceptul de planificare a utilizării terenurilor din vecinătatea aerodromurilor, promovat la nivelul Organizației Aviației Civile Internaționale. Alte modificări: – introducerea unor dispoziții privind măsurile care trebuie luate de administratorul aerodromului în cazul unor contaminări, în perimetrul aerodromului, cu substanțe periculoase; – având în vedere rezoluțiile Adunărilor Generale ale Organizației Aviației Civile Internaționale privind dezvoltarea unor programe de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, a fost introdusă obligația pentru Ministerul Transporturilor, împreună cu autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, de a elabora un plan național de acțiune pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul aviației civile.

CAPITOLUL IX – Siguranța zborului a fost modificat în principal pentru: – introducerea obligației în sarcina Autorității Aeronautice Civile Române, rezultată din Anexa 19 – Managementul siguranței la Convenția privind aviația civilă internațională, de a elabora un Program național de siguranță în aviația civilă care să fie aprobat de Ministerul Transporturilor; – nominalizarea Autorității Aeronautice Civile Române ca organism tehnic care îndeplinește funcția de supervizare a siguranței în aviația civilă și acordarea unor competențe acestui organism de a restricționa sau interzice temporar traficul aerian general în spațiul aerian național atunci când siguranța zborului este în pericol; Atribuțiile Autorității Aeronautice Civile Române ca autoritate națională de supervizare se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare al acestei instituții; – introducerea unei interdicții pentru Ministerul Transporturilor de a interveni în activitățile desfășurate de AACR ca autoritate nașională de supervizare; – nominalizarea Autorității Aeronautice Militare Naționale ca organism care îndeplinește funcția de supervizare a siguranței în aviația militară; – completarea Secțiunii a II-a cu un articol nou referitor la agenții aeronautici care sunt supuși certificării și supravegherii de către Autoritatea Aeronautică Militară Națională; – introducerea în Secțiunea a III-a a unor dispoziții noi referitoare la documentele de certificare aferente personalului aeronautic militar; – introducerea unor dispoziții noi referitoare la pregătirea personalului aeronautic civil în organizații de pregătire certificate conform reglementărilor naționale sau europene specifice; – Secțiunea a IV-a a fost modificată pentru extinderea dispozițiilor acesteia la parașute și la aeronavele de stat. În plus, s-au acordat competențe Ministerului Transporturilor, respectiv, Autorității Aeronautice Militare Naționale pentru a stabili categorii de aeronave civile, respectiv, militare care pot efectua zboruri fără să dețină certificate de navigabilitate sau documente echivalente, precum și de parașute care pot fi utilizate fără a deține documente de navigabilitate; – Secțiunea a V-a – Zone supuse servituților aeronautice, a fost reformulată în întregime și completată cu noi dispoziții referitoare la stabilirea zonelor de interes militar și a zonelor supuse servituților aeronautice aferente aerodromurilor militare. Pornind de la dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 139/2014 prin care se instituie obligația pentru statele membre de a lua măsuri pentru protejarea și monitorizarea împrejurimilor unui aerodrom, astfel încât siguranța operațiunilor aeriene să nu fie pusă în pericol de construcțiile, activitățile sau modul de utilizare a terenurilor din aceste împrejurimi, a fost întărit rolul pe care administratorii aerodromurilor civile și cei ai echipamentelor serviciilor de navigație aeriană, precum și autoritățile administrației publice locale îl au în monitorizarea respectării regimului de restricții asociate zonelor supuse servituților aeronautice. Astfel, limitele zonelor supuse servituților aeronautice și restricțiile asociate, care depind de tipul operațiunilor desfășurate pe un aerodrom, tipul aeronavelor operate, suprafețele de mișcare aeronave, relief, etc. se determină de administratorii aerodromurilor civile, administratorii echipamentelor serviciilor de navigație aeriană sau de Ministerul Apărării Naționale (în cazul aerodromurilor militare) în conformitate cu reglementările specifice, și se integrează în documentațiile de urbanism și amenajare a teritoriului. Orice intervenție urbanistică în aceste zone nu se poate face fără avizul Autorității Aeronautice Civile Române sau, după caz, al Ministerului Apărării Naționale. Autoritățile administrației publice locale au și obligația monitorizării respectării restricțiilor asociate zonelor supuse servituților aeronautice; – A fost introdusă Secțiunea a VI-a – Date de teren și obstacolare pornind de la obligația statelor, prevăzută în Anexa 15 – Servicii de informare aeronautică la Convenția de la Chicago, de a dezvolta o bază de date de teren și obstacolare în format electronic, pentru întreg teritoriul național. Responsabilitățile în ceea ce privește asigurarea bazelor de date de teren și obstacolare, pe zone de colectare, a fost stabilită avându-se în vedere obligațiile administratorilor de aerodrom prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 139/2014 și în documentele europene conexe emise în aplicarea acestuia. – Secțiunea a VII-a – Transferul responsabilităților de supraveghere a siguranței zborului, a fost modificată pentru a acorda Autorității Aeronautice Civile Române competențe în domeniul încheierii, în baza art. 83 bis al Convenției privind aviația civilă internațională și cu respectarea legislației naționale în domeniul tratatelor, a unor acorduri cu autoritățile aeronautice ale altor state, pentru transferul unor responsabilități ce revin statului de înmatriculare a unei aeronave civile. De asemenea, a fost introdus un nou articol prin care se introduc dispoziții referitoare la recunoașterea de către România a acordurilor încheiate între alte state în baza articolului 83 bis al Convenției privind aviația civilă internațională, lipsa unei asemenea dispoziții în legislația română fiind constatată ca neconformitate în cadrul auditurilor efectuate de Organizația Aviației Civile Internaționale.

CAPITOLUL X – Securitatea Aviației Civile, a fost reformulat avându-se în vedere dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 300/2008 referitoare la elaborarea de către statele membre a unui Program național de securitate a aviației civile și a unui Program național de control al calității în securitatea aviației civile. De asemenea, a fost desemnat Ministerul Transporturilor ca autoritate competentă în domeniul securității aviației civile la nivel național. Ministerul Transporturilor își poate exercita atribuțiile privind coordonarea și monitorizarea aplicării standardelor de bază comune în domeniul securității aviației civile prin delegare de competență, în condițiile legii. Această delegare face obiectul Ordonanței Guvernului nr. 17/2011 privind controlul calităţii în domeniul securităţii aviaţiei civile .

CAPITOLUL XII – Căutarea și salvarea aeronavelor, a fost modificat pentru a introduce noțiunea de servicii de căutare și salvare, conform terminologiei utilizate în Anexa 12 la Convenția privind aviația civilă internațională. De asemenea, au fost introduse dispoziții referitoare la căutarea și salvarea în cazul accidentelor în care sunt implicate aeronave de stat. A fost introdus un nou articol prin care se introduce obligația pentru transportatorii aerieni români de a aplica planuri de acțiune care să conțină măsuri de asistență imediată acordată victimelor unui accident de aviație și rudelor acestora, conform cerinței prevăzute la art. 21 din Regulamentul (UE) nr. 996/2010.

CAPITOLUL XIII – Investigația privind siguranța în aviație, a fost modificat în principal pentru: – compatibilizarea Codului aerian cu cerințele Regulamentului (UE) nr. 996/2010; – nominalizarea Centrului de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile ca organism tehnic și autoritate independentă pentru efectuarea investigațiilor privind siguranța în aviația civilă; – instituirea unor sisteme de raportare obligatorie sau voluntară a evenimentelor de aviație; – instituirea dreptului Centrului de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile de a reține la dispoziția sa, atâta timp cât este necesar pentru investigație, epava unei aeronave civile implicată într-un accident sau incident grav de aviație; – nominalizarea Ministerului Apărării Naționale ca autoritate responsabilă investigarea tehnică a evenimentelor de aviație în care sunt implicate aeronave de stat. CAPITOLUL XIV – Sancțiuni, a fost modificat astfel: a) în domeniul sancțiunilor de natura contravențională: – actualizarea unor contravenții datorită modificărilor efectuate în textul Codului aerian; – introducerea unor contravenții noi legate de zborul deasupra zonelor dens populate; – introducerea unor contravenții noi pentru nerespectarea unor interdicții prevăzute la art. 15 alin. (1); – introducerea unor contravenții noi pentru efectuarea unui salt cu o parașută pentru care nu a fost emis un document de navigabilitate sau de către persoane care nu dețin documentele de certificare prevăzute de reglementările specifice; – introducerea unei contravenții noi pentru lansarea de către o persoană fizică sau juridică, în spaţiul aerian, a unor corpuri materiale care pot constitui un pericol pentru siguranţa zborurilor aeronavelor, fără autorizație și pentru utilizarea de fascicule luminoase îndreptate către aeronave aflate într-una din fazele zborului sau către turnuri de control al traficului aerian, cu încălcarea restricțiilor stabilite prin reglementări specifice; – introducerea unor contravenții noi legate de utilizarea de către operatorii aeronavelor a altor terenuri decât aerodromurile certificate; – introducerea unor contravenții noi în domeniul respectării regimului zonelor supuse servituților aeronautice si al zonelor de interes militar; – introducerea unei contravenții noi pentru neaplicarea de către un transportator aerian, în cazul unui accident de aviaţie, a măsurilor prevăzute la art. 102 alin. (2) pentru victimele unui accident de aviație și rudele acestora, considerându-se că aplicarea respectivelor măsuri este foarte importantă în contextul unui accident de aviație; – introducerea unei contravenții pentru nerespectarea de către persoanele fizice sau juridice care închiriază, distribuie, comercializează sau pun la dispoziția altor persoane, sub orice formă, pe teritoriul României, aeronave fără pilot la bord a unor cerințe minime de informare a cumpărătorilor/utilizatorilor acestor aeronave; – actualizarea cuantumului amenzilor aplicate pentru sancționarea contravențiilor la Codul aerian; – extinderea competenței de constatare a contravențiilor și la alte autorități, avându-se în vedere natura faptelor și acoperirea teritorială; b) în domeniul infracțiunilor: – faptele de natură infracțională prevăzute la art. 98 – 103 din vechiul cod aerian se regăsesc la art. 115 – 119; – pentru infracțiunea de la art. 115, la solicitarea unor reprezentanți ai industriei, se propune sancționarea faptei numai în condițiile în care aceasta a pus în pericol siguranța zborului și nu în cazul în care este de natură să pună în pericol siguranța zborului; o asemenea abordare ar încuraja activitățile de raportare a evenimentelor de aviație care nu au pus în pericol siguranța aviației dar care, prin prelucrare și analiză la nivelul personalului aeronautic, ar putea preîntâmpina producerea altor evenimente de gravitate superioară; – infracțiunile de la art. 119 alin. (1) și (2) au fost completate, pentru acuratețe, cu referiri la documentele echivalente de navigabilitate, în loc de autorizație de navigabilitate care nu se regăsește în textul codului, și la certificatul de identificare; – infracțiunea prevăzută la art. 119 alin. (3) a fost extinsă la zonele de interes militar și, de asemenea, au fost menționate structurile care emit avizele prevăzute de lege; – la art. 120 a fost introdusă o nouă infracțiune; chiar dacă fapta care face obiectul acestui articol intră sub incidența art. 225 din Codul penal, considerăm că trebuie aplicată în acest caz o sancțiune mai mare deoarece pătrunderea fără drept în zonele de securitate cu acces restricționat ale aeroporturilor civile poate afecta un număr semnificativ de persoane sau bunuri; – la art. 121 alin. (1) a fost introdusă o nouă infracțiune având în vedere că operarea cu încălcarea interdicțiilor instituite prin art. 15 alin. (1) lit. a) sau e) poate avea consecințe negative majore asupra protecției mediului, siguranței cetățenilor și securității naționale; totodată, la includerea faptelor respective în categoria faptelor de natură infracțională s-au avut în vedere și dispozițiile art. 1 pct. 1 lit. i) subpct. (3) al Convenției de la Beijing, semnată de România în 2016 și aflată în procedură de ratificare; – noua infracțiune introdusă la art. 121 alin. (2) este prevăzută ca atare la art. 1 pct. 1 lit. i) subpct. (3) din Convenția de la Beijing; – La art. 121 alin. (3) și (4) au fost introduse fapte noi de natură infracțională, operarea în zone interzise sau operarea deasupra unor obiective aparținând structurilor din Sistemul de Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională putând avea consecințe negative majore asupra protecției mediului, siguranței cetățenilor și securității naționale; – La art. 123 alin. (2) a fost introdusă o nouă prevedere referitoare la faptul că termenii aeronavă în zbor și aeronavă în serviciu, definiți la alin. (1), se referă exclusiv la aeronave cu echipaj de conducere la bord, pentru a elimina orice interpretări privind aplicabilitatea art. 124 – 127 în cazul aeronavelor fără pilot la bord; – faptele de natură infracțională prevăzute la art. 105 – 109 din vechiul cod aerian se regăsesc la art. 124 – 127; – fapta de la art. 124 a fost ușor nuanțată în sensul că face trimitere la siguranța aeronavei în zbor în loc de siguranța zborului, ceea ce este în conformitate atât cu prevederile art. 1 pct. 1 lit. e) din Convenția de la Beijing cât și cu intenția de reglementare rezultată prin introducerea la art. 123 a definițiilor aeronavei în zbor și aeronavei în serviciu; – aceeași modificare a fost propusă și în ceea ce privește fapta de la art. 126 alin. (2), cu trimitere la art. 1 pct. 1 lit. d) din Convenția de la Beijing; – la art. 126 alin. (4) infracțiunea a fost extinsă și la facilitarea plasării pe o aeronavă, prin orice mijloc, a unui dispozitiv ori a unei substanţe capabile să distrugă acea aeronavă, și limitată la aeronavele în serviciu avându-se în vedere dispozițiile art. 1 pct. 1 lit. c) din Convenția de la Beijing; – fapta de la art. 127 a fost ușor modificată în sensul că face trimitere la aeronava în serviciu ceea ce este în conformitate atât cu prevederile art. 1 pct. 1 al Convenției de la Haga, așa cum este modificată prin Protocolul de Beijing (aflat în proces de ratificare de către România), cât și cu intenția de reglementare rezultată prin introducerea la art. 123 a definițiilor aeronavei în zbor și aeronavei în serviciu; – la art. 128 a fost introdusă o nouă infracțiune preluată de la art. 1 pct. 1 lit. f) din Convenția de la Beijing; – de asemenea, la art. 129 a fost introdusă o nouă infracțiune constând în amenințarea privind producerea faptelor de la art. 125 – 128, avându-se în vedere dispozițiile similare de la art. 1 pct. 2 din Convenția de la Haga, modificată prin protocolul de la Beijing și ale art. 1 pct. 3 lit. f) din Convenția de la Beijing.

CAPITOLUL XV – Dispoziții generale, a fost completat cu dispoziții prin care se instituie obligația pentru distribuitorii aeronavelor fără pilot la bord de a informa cumpărătorul unei asemenea aeronave că operarea acesteia în spațiul aerian național intră sub incidența Codului aerian.

Vezi aici textul integral al legii

Recomandari editoriale

Parteneri
Baroul Dolj
Baroul Olt
Baroul Maramures
Baroul Suceava