Infolegal.ro

Miniştrii cu mârţoaga fiscală

Legaturi: Fiscalitate

Cu umor să sancţionezi moravurile” (din latină: „Castigat ridendo mores”.

Parodie, de N. Grigorie Lăcriţa, la adresa modului defectuos de aplicare a unor acte normative perimate, generatoare de mari pierderi pe plan economic şi social

povara fiscala

Foto concept fiscalitate via Shutterstock

Un ministru al finanţelor se duce la un târg de carte să vadă cum se vând „Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală”, Norme perimate, care nu au fost actualizate niciodată de la apariţia lor (în anul 2004) şi până în prezent.

Un contribuabil îl întrebă:

Aceste Norme sunt actualizate la zi?

Nu, sunt vechi din anul 2004.

Dar măcar mai pot fi folosite câtuşi de puţin?

Nu, mai mult te încurcă.

Bine, dar atunci de ce le-aţi adus la târg?

Ca să-i fac de râs pe cei care nu le-au actualizat, zice ministru cu năduf.”

La care contribuabilul întreabă: bine-bine, dar la ce folos faceţi acest lucru dacă cei cate nu au actualizat aceste Norme, pe lângă faptul că sunt menţinuţi pe post, au mai fost şi răsplătiţi, mulţi ani la rând, pe lângă salariu, şi cu stimulente de până la 3 salarii, , în condiţiile neîndeplinirii sarcinilor de serviciu?

Ministrul tace mâlc, pleacă îngândurat şi întrebându-se:

  1. Chiar aşa !, cum de a fost posibil acest lucru, din anul 2004 şi până în prezent, timp de 12 ani, pe mandatul a 12 miniştrii de finanţe ?
  2. Nu cumva conduc un „Minister mare, cu minţi odihnite, care emit reglementări trăsnite” ?
  3. Nu cumva Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală sunt o adevărată „mârţoagă fiscală?

Întrebările rămân fără răspuns atâta timp cât neactualizate (= perimate) vor rămâne spre aplicare şi Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, care generează numeroase şi grave neajunsuri în activitatea practică a contribuabililor, a organelor fiscale, a celor de justiţie etc.

Pentru a se înţelege numeroasele şi gravele neajunsuri generate în activitatea practică folosirea actualelor Norme metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală se impun fie şi numai următoarele precizări.

Aşa după cum este cunoscut, gradul de combatere a evaziunii fiscale şi volumul veniturilor încasate efectiv la bugetul statului depinde, în mare măsură, şi de modul în care se asigură interpretarea şi aplicarea corectă (de către contribuabili, de organele fiscale, de justiţie şi de către alte persoane fizice şi juridice) a prevederilor din „Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală” şi a celor din „Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală”.

Interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor acestor reglementări este grav afectată ca urmare a faptului că s-a creat, efectiv şi în mod real, o contradicţie antagonică între prevederile acestor două acte normative,

S-a ajuns efectiv şi în mod real în situaţia că folosirea actualelor Norme metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală generează, de peste 10 ani, numeroase şi grave consecinţe negative în activitatea practică.

Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală sunt în contradicţie antagonică cu legea în aplicarea căreia sunt date, adică cu prevederile Codului de procedură fiscală, fapt pentru care aceste Norme metodologice nu mai trebuie folosite din următoarele cauze:

1) majoritatea articolelor din Codul de procedură fiscală au fost modificate substanţial, fiind numeroase articole al căror conţinut este diferit în totalitate faţă de forma iniţială, din anul 2004;

2) unele articole din acest Cod au fost modificate (fiecare în parte) de peste 30 de ori;

3) numărul modificărilor, din toate articolele, de la intrarea în vigoare (din anul 2004) a acestui Cod şi până în prezent, este de circa 1.000;

4) ca urmare a acestor modificări s-a procedat la republicarea de 3 ori a Codului, dându-se articolelor o nouă renumerotare cu ocazia fiecărei republicări; spre exemplu, în forma iniţială a O.G. nr. 92/2003, contravenţiile au fost la art. 189, iar cele în forma în vigoare în prezent sunt la art. 219;

5) prevederile din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală au rămas nemodificate de la intrarea lor în vigoare şi până în prezent, nefiind deci puse de acord cu noile prevederi ale articolelor în aplicarea cărora sunt date;

6) în H.G. nr. 1.050/2004, se prezintă prima dată textul fiecărui articol din Codul de procedură fiscală, dar în forma avută de acesta la intrarea în vigoare a acestui Cod (adică în forma din 2004), după care sunt redate şi Normele de aplicare ale articolului respectiv, ambele perimate de peste 10 ani;

7) s-a creat efectiv şi în mod real o contradicţie antagonică între prevederile acestor două acte normative;

8) s-a ajuns efectiv şi în mod real în situaţia că folosirea actualelor Norme metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală generează numeroase şi grave consecinţe negative în activitatea practică.

Pentru fiecare ministru al finanţelor care şi-a parcurs mandatul în condiţiile aplicării acestor Norme metodologice se poate spune că „Nimic nu se poate compara cu calităţile unui ministru în funcţie, decât doar defectele miniştrilor anteriori.”

Contradicţia antagonică, care există de peste 10 ani (adică chiar de la intrarea în vigoare a celor două acte normative în discuţie), între prevederile Codul de procedură fiscală şi cele din Normele metodologice de aplicare ale acestuia poate fi înţeleasă mai uşor dacă o transpunem (ipotetic) în reglementările din domeniul circulaţiei.

Să presupunem că, începând cu 1 ianuarie 2004, a intrat în vigoare o nouă Lege a circulaţiei, în care s-a prevăzut că pietonii sunt obligaţi să circule pe partea dreaptă a drumului (în sensul lor de mers).

În aplicarea acestei Legi a circulaţiei s-au dat Norme metodologice prin care s-a reglementat, în amănunt, modul în care pietonii trebuie să circule pe partea dreaptă.

Începând cu 1 ianuarie 2005 Legea circulaţiei s-a schimbat şi dispune că pietonii trebuie să circule pe partea stângă.

Din anul 2004 şi până în prezent Normele metodologice de aplicare a Legii circulaţiei nu s-au modificat niciodată, nu au fost puse de acord cu noile prevederi din Legea circulaţiei, fapt pentru care în acestea se prezintă vechile prevederi, din anul 2004, atât ale Legii circulaţiei, cât şi ale Normelor metodologice de aplicare ale acesteia, şi prin unele şi prin altele dispunându-se că pietonii trebuie să circule pe partea dreaptă.

În baza acestor Norme metodologice de aplicare a Legii circulaţiei oricum ai merge, tot poţi fi acuzat şi sancţionat că ai încălcat legea.

În mod asemănător se prezintă lucrurile cu prevederile din Normele metodologice de aplicare ale Codului de procedură fiscală.

*

Acestea sunt numai unele dintre principalele cauze pentru care trebuie evitată folosirea Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală în totalitate şi pe întreaga perioadă pe care acestea nu vor fi puse de acord cu prevederile în aplicarea cărora sunt date.

Opera e vrednică de foc; autorul, de spânzurătoare.” (Gheorghe Şincai).

Propunem Domnului Ministru al Finanţelor Publice ca, pe pagina de internet a ministerului, să se afişeze:

1) numele, prenumele şi funcţia tuturor persoanelor care, din anul 2004 şi până în prezent, au avut ca sarcină actualizarea Normelor metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, persoane care nu au făcut niciodată vreo actualizare în toţi aceşti 10 ani, dar de încasat şi-au încasat salariile lună de lună, şi

2) veniturile încasate de acestea (chiar cu stimulente de până la 3 – 5 salarii până la 1 ianuarie 2011) pentru „munca neprestată”.

Considerăm că pe pagina de internet a fiecărei instituţii a statului ar trebui să se afişeze toate soluţiile / răspunsurile date la solicitarea cetăţenilor / contribuabililor, cu numele, prenumele şi funcţia, atât a celor care le-au elaborat, cât şi a celor care le-au aprobat.

În aceste condiţii:

1) ar exista un control deplin asupra legalităţii soluţiilor / răspunsurilor date;

2) s-ar pune în evidenţă atât funcţionari publici incompetenţi, indiferenţi şi aroganţi, cât şi cei cu adevărat merituoşi;

3) aroganţa şi incompetenţa funcţionarilor publici ar fi cu adevărat, şi în mod obiectiv, controlată şi moderată.

4) ar creşte responsabilitatea celor care au ca sarcină de serviciu rezolvarea problemelor contribuabililor şi ale cetăţenilor şi, în special, soluţionarea cererilor acestora;

5) s-ar cunoaşte permanent, cu uşurinţă şi de către oricine, gradul de pregătire profesională (şi chiar de cultură generală), posibilităţile intelectuale, disponibilitatea pentru muncă etc. a fiecărui funcţionar public;

6) orice cetăţean ar avea posibilitatea să cunoască „mârţoagele plătite din banii publici”, adică pe acei funcţionari publici incompetenţi, aroganţi şi care oferă servicii necorespunzătoare.

De reţinut că, în prezent, pe orice lucrare, adresă, soluţie fiscală, răspuns la solicitările contribuabililor etc., elaborate de organele fiscale centrale, de cele din teritoriu şi, în general, de orice instituţie a statului, se înscrie numai numele, prenumele şi funcţia conducătorului instituţiei, nu şi ale celui care a elaborat efectiv materialul respectiv.

Cu sutele de mii de funcţionari publici (în special dintre cei „superiori”) „mârţoage” nu se poate asigura: elaborarea de acte normative corespunzătoare; interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale; combaterea evaziunii fiscale; înfăptuirea legii şi a legalităţii; înfăptuirea statului de drept; un grad ridicat de încasare a veniturilor cuvenite bugetului de stat şi echilibrarea acestuia; evitarea României de la faliment.

Cicero, încă din anul 55 înainte de Hristos, atrăgea atenţia, inclusiv prin citatul de mai jos, şi asupra faptului că trebuie să existe un control (al cetăţenilor) asupra funcţionarilor publici pentru ca aroganţa, incompetenţa şi abuzurile acestora să nu prejudicieze (grav) munca şi veniturile onestului cetăţean.

„Bugetul trebuie echilibrat,

Tezaurul trebuie reaprovizionat,

Datoria publică trebuie micşorată,

Aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderată şi controlată,

Ajutorul dat altor ţări trebuie eliminat pentru ca Roma să nu dea faliment.

Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească în loc să trăiască pe spinarea statului.”

(Cicero, anul 55 înainte de Hristos).

Iată miniştrii de finanţe, din anul 2004 şi până în prezent, care şi-au parcurs mandatul cu mârţoaga fiscală:

  1. Mihai Nicolae Tănăsescu: 28.12.2000 – 28.12.2004.
  2. Ionuţ Popescu: 28.12.2004 – 22.08.2005.
  3. Sebastian Vlădescu: 22.08.2005 – 05.04.2007.
  4. Varujan Vosganian: 05.04.2007 – 22.12.2008.
  5. Gheorghe Pogea: 23.12.2009 – 03.09.2010.
  6. Sebastian Vlădescu: 22.08.2005 – 05.04.2007.
  7. Gheorghe Ialomiţianu: 03.09.2010 – 09.02.2012.
  8. Bogdan Alexandru Drăgoi: 09.02.2012 – 27.04.2012.
  9. Florin Georgescu: 07.05.2012 – 21.12.2012.
  10. Daniel Chiţoiu: 21.12.2112 – 05.03.2014.
  11. Ioana Petrescu: 05.03.2014 – 16.12.2014.
  12. Darius Vâlcov: din16.12.2014 şi până în prezent, ministru care a dispus măsuri ferme pentru a elabora un nou Cod de procedură fiscal cu Norme metodologice corelate cu acesta.

Despre autor

N. Grigorie Lăcrița

N. Grigorie Lăcrița

LĂCRIŢA, Nicolae Grigorie
Studii: Facultatea de Ştiinţe Economice din Craiova, secţia Finanţe (1975); doctor în economie (1982).
Activitate: După terminarea facultăţii, a lucrat în unităţi de producţie, în compartimentele: financiar-contabilitate; calculaţia costurilor, preţu­rilor şi tarifelor; organizarea şi normarea muncii; retribuirea muncii. Între anii 1991-2012 a lucrat la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj în activităţile de control fiscal şi metodologie. Este conferenţiar universitar, disciplinele predate fiind „Finanţe publice” şi „Fiscalitate”. A dobândit calităţile de evaluator în spe­cia­litatea evaluare economică şi financiară a întreprinderilor şi expert contabil, membru al CECCAR. A încheiat şi executat peste 45 de contracte de cercetare ştiinţifică cu diferiţi agenţi economici din ţară, pe probleme de interes major, soluţiile oferite fiind susţinute de aceştia, de organizaţiile lor patronale şi sindicale, în îmbunătăţirea anumitor prevederi legale.

Publicaţii: Practician de elită şi deopotrivă teoretician, a publicat 101 cărţi prin cele mai mari edituri din România şi peste 2.500 de articole în literatura de specialitate, în diferite publicaţii şi în mass-media. În perioada 1999-2004 a publicat, pe cont propriu, revista „Ghid Fiscal”.

Premii şi distincţii: Pentru contribuţia adusă la abordarea problemelor fiscalităţii a fost distins cu „Laurii Tribunei economice”, în anii 1999 şi 2004, primind „Diploma”, „Medalia” şi „Coroana de laureat”.

Recomandari editoriale

Parteneri
Baroul Dolj
Baroul Olt
Baroul Maramures
Baroul Suceava