Infolegal.ro

Modificări propuse de MAI pentru formele de organizare a personalului propriu

Legaturi: Proiecte legislative

Ministerul Afacerilor Interne a publicat recent, în dezbatere publică, un proiect de Ordin al ministrului afacerilor interne privind programul de lucru al personalului Ministerului Afacerilor Interne, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal.

program lucruÎn referatul de aprobare a proiectul se arată că, la nivelul M.A.I., cadrul normativ privind programul de lucru, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal este reprezentat de O.m.a.i. nr. 577/2008 care reglementează doar în ceea ce priveşte categoria de personal reprezentată de poliţişti.

În documentul sunt detaliate, de asemenea, aspecte referitoare la restul actelor normative aplicabile, precum și la modificările propuse de MAI:

„Pentru celelalte categorii de personal, la nivelul M.A.I. nu există un cadru normativ intern care să reglementeze programul de lucru al acestora, fiind aplicabil dreptul comun în materie, respectiv Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare iar, în cazul cadrelor militare, Regulamentul de ordine interioară în unitate, aprobat prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M38/2016[1] [2].

În acest context, este necesară stabilirea într-un cadru normativ instituţional unitar şi coerent, a unui set de reguli aplicabile tuturor categoriile de personal ce încadrează unităţile M.A.I.

Astfel, prin proiect se propune reglementarea următoarelor aspecte:

  1. Forme de organizare a programului de muncă, acordarea repausului şi evidenţa programului de lucru:
  2. conservarea drepturilor de care beneficiază personalul M.A.I., potrivit reglementărilor legale în vigoare, în ceea ce priveşte durata timpului de muncă, situaţiile de excepţie şi de prelungire a timpului de muncă, precum şi stabilirea unor reguli referitoare la programul de muncă şi de acordare a repausului săptămânal.

În acest context, au fost avute în vedere inclusiv prevederile Directivei 88/2003/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru2, atât sub aspectul regulilor cu caracter general cât şi sub aspectul excepţiilor de la acestea.

Spre exemplu, în proiectul de ordin se acordă relevanţă dispoziţiilor art. 17 alin. (3) din Directiva 88/2003/CE, care permit instituirea unor excepţii de la perioada de referinţă de 4 luni calendaristice la care se raportează calculul mediei timpului de muncă într-o săptămână.

Prevederile în cauză au fost transpuse, cu caracter general, în legislaţia naţională – mai precis la art.114 alin. (4) din Codul muncii, potrivit căruia: „Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecţia sănătăţii şi securităţii în muncă a salariaţilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de muncă pot prevedea derogări de la durata perioadei de referinţă stabilite la alin. (3), dar pentru perioade de referinţă care în niciun caz să nu depăşească 12 luni.”.

Aşadar, norma anterior citată a fost instituită şi la art. 4 alin. (7) din proiect, sub următoarea formă: „Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecţia sănătăţii si securităţii în muncă, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, perioada de referinţă prevăzută la alin. (5) se poate prelungi până la maximum 12 luni prin dispoziţie/ordin a/al şefului unităţii, emisă/emis în condiţiile stabilite la alin. (6).”.

În esenţă, se are în vedere crearea temeiul legal în virtutea căruia, şeful unităţii, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, poate stabili, sub rezerva respectării reglementărilor privind protecţia sănătăţii şi securităţii în muncă, prin dispoziţie/ordin, cu consultarea C.N.P., a organizaţiilor sindicale reprezentative sau, după caz, a reprezentanţilor personalului, prelungirea perioada de referinţă de 4 luni calendaristice până la maxim 12 luni.

În acest context sunt avute în vedere activităţi precum cele care implică prezenţa permanentă pentru protejarea bunurilor şi persoanelor sau care implică nevoia de continuitate a serviciilor, dar şi situaţiile determinate de producerea sau de iminenţa producerii unui accident.

Trebuie menţionat că textul propus prin proiect, întruneşte exigenţele impuse de Directivă, art. 17 alin. (2) din aceasta stabilind faptul că: „Derogările pot fi adoptate prin acte cu putere de lege şi acte administrative sau prin convenţii colective sau acorduri încheiate între partenerii sociali, cu condiţia ca lucrătorii în cauză să beneficieze de perioade de repaus echivalente compensatorii sau dacă, în cazuri excepţionale în care nu este posibil (…) de protecţie adecvată”.

Sub aspectul normei anterior citate, a fost necesar să se prevadă inclusiv modalitatea de refacere a capacităţii de muncă pentru personalul M.A.I. al cărui program de muncă se desfăşoară în astfel de condiţii.

  1. Inserarea unei noi situaţii centralizatoare la nivelul unităţii, mai precis cu personalul care a lucrat în zilele de sâmbătă, duminică, sărbători legale sau în celelalte zile în care, în conformitate cu prevederile în vigoare, nu se lucrează;
  2. Introducerea unor norme distincte potrivit cărora dispoziţiile verbale ale şefilor ierarhici, ce impun desfăşurarea de activităţi peste durata normală a programului de muncă ori chemarea personalului la serviciu, din timpul liber al acestora, se transmit şi se confirmă, în scris, după caz, prin ofiţerul de serviciu/personalul aflat în serviciul de permanenţă;
  3. Prevederea faptului că deplasarea personalului în afara judeţului, a municipiului Bucureşti/judeţului Ilfov, în care îşi are sediul unitatea din care fac parte, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu prevederile legale, nu se lucrează, se face cu înştiinţarea şefului nemijlocit/înlocuitorului legal şi a şefului unităţii.
  4. Introducerea unor norme care reglementează pauza de masă. Astfel, în cursul programului de muncă de 8 ore, personalul M.A.I. are dreptul la o pauză de masă, cu durata de 20 de minute – care se include în programul de muncă, fără să afecteze desfăşurarea normală a activităţii, iar în cazul programului de muncă cu durata mai mare de 8 ore, fiecărei fracţiuni de 4 ore de muncă îi revine o pauză de masă cu durata de 10 minute. De asemenea, se instituie faptul că personalul care desfăşoară activitatea în schimburi de 24 de ore beneficiază de trei pauze de masă, fiecare cu durata de 20 de minute, care se includ în timpul de muncă. Acordarea pauzei de masă în aceste condiţii nu trebuie să afecteze desfăşurarea normală a activităţii unităţii.
  5. Introducerea unor norme referitoare la regimul învoirii. În context, personalul M.A.I. poate fi învoit până la 4 ore, în timpul programului de muncă, numai în situaţii temeinic justificate şi cu acordul şefului nemijlocit sau, după caz, a şefului unităţii/structurii, cu recuperarea timpului de muncă aferent, în următoarele 5 zile lucrătoare, după revenirea la unitate. Prestarea muncii în aceste condiţii nu conferă acordarea de timp liber corespunzător. De asemenea, se stabileşte faptul că învoirile astfel acordate se consemnează în registrul cu această destinaţie (prezentat în anexa nr. 2 la proiect). Totodată, se instituie faptul că pentru învoirile care depăşesc perioada de 4 ore se aplică prevederile legale ce reglementează condiţiile în baza cărora personalul M.A.I. are dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii, permisii şi învoiri plătite, concedii fără plată, bilete de odihnă, tratament şi recuperare.
  6. Stabilirea unor reguli clare în ceea ce priveşte regimul refacerii capacităţii de muncă. În acest context a fost avută în vedere Directiva 88/2003/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru[3], transpusă în legislaţia naţională – Codul muncii, ce ţine cont de anumite sectoare de activitate şi care, conform art. 17 alin. (3) din aceasta, permite anumite derogări, cum ar fi cazul activităţilor care implică protejarea bunurilor şi persoanelor, a serviciilor de pompieri şi protecţie civilă, lucrătorilor din aeroporturi etc., în ceea ce priveşte perioada de referinţă, ajungând la 6 luni sau chiar 12 luni, cu respectarea timpului maxim de lucru săptămânal de 48 de ore.
  7. reevaluarea normelor referitoare la programul de muncă în unităţile de învăţământ/centrele de perfecţionare ale M.A.I.;
  8. conservarea drepturilor acordate, potrivit legislaţiei în vigoare, în ceea ce priveşte delegarea şi detaşarea.
  9. Instituirea unor dispoziţii finale referitoare la abrogarea actualelor prevederi ce reglementează programul de lucru al poliţiştilor, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal, respectiv O.m.a.i. nr. 577/2008, precum şi a Omai nr. 703/2009 privind stabilirea programului de lucru în Ministerul Administraţiei şi Internelor (stabilirea programului de lucru în M.A.I. fiind prevăzută la art. 5 alin. (1) din proiect).”

Propunerile, sugestiile si opiniile persoanelor interesate pot fi transmise în termen de 20 zile calendaristice, calculate de la data publicării anunțului (nr: 21 decembrie 2017), pe adresa de mail dgj_transparenta@mai.gov.ro

[1]       în conformitate cu O.m.i. nr. 26/1990 ordinele MApN se aplică şi în MAI în domeniile de competenţă şi unde nu este reglementare

[2]        publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 299 din 18 noiembrie 2003

[3]        publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 299 din 18 noiembrie 2003

Recomandari editoriale

Parteneri
Baroul Dolj
Baroul Olt
Baroul Maramures
Baroul Suceava