Infolegal.ro

Propuneri şi soluţii la „Legea salarizării unice”

Legaturi: Fiscalitate

Dacă mizeria celor săraci nu este cauzată de legile naturii, ci de instituţiile noastre, atunci mare este păcatul nostru.

(Charles Darwin,1839, Voyage of the Beagle, capitolul cu privire la sclavie)

povara fiscala

Foto concept povara fiscala via Shutterstock

Rezumat. Ministerul muncii a publicat Proiectul noii „Legi a salarizării unice”, care se vrea a fi o „Lege unică pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice”, adică din banii colectaţi de stat pe calea impozitelor şi a taxelor de la toţi cetăţenii ţării. Scopul acestei legi este de a elimina numeroasele şi gravele inechităţi, discriminări, abuzuri şi ticăloşii existente în salarizare. Articolul de faţă prezintă unele dintre numeroasele şi gravele inechităţi, discriminări, abuzuri şi ticăloşii existente în salarizare cu scopul de a se oferii soluţii în elaborarea unei legi cât mai corecte pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Reglementările în vigoare din domeniul salarizării, din banii publici, permit săvârşirea a numeroase şi grave abuzuri, inechităţi şi discriminări. Spre exemplu, venitul de 151.851 de euro, încasate în numai două luni (în noiembrie şi decembrie 2012), de preşedintele Comisii de Supraveghere a Asigurărilor (CSA)[1] echivalează cu veniturile obţinute: (1) de 976 salariaţi într-o lună, cu un salariu de bază minim brut pe ţară garantat în plată de 700 de lei lunar[2]; (2) de 671 de medici rezidenţi într-o lună, al căror salariu lunar (la debut) este, începând cu 1 octombrie 2008, de 1.019 lei[3], şi care efectuează lunar, în medie, 3 –5 gărzi neplătite, de câte 24 de ore garda; (3) de 311 de chirurgi într-o lună, cu 30 de ani de experienţă, doctori în ştiinţe medicale, care şi-au petrecut ultimii 40 de ani în muncă intensă, cu sute de examene, şi cărora zeci de mii de semeni le datorează sănătatea şi viaţa, al căror salariu de bază (la cea mai înaltă treaptă de salarizare) este, începând cu 1 octombrie 2008, de maxim 2.199 de lei[4]. Acest material are scopul de a atrage atenţia asupra unora dintre cele mai mari abuzuri, inechităţi şi discriminări săvârşite în acordarea unor venituri şi salarii care, direct sau indirect, sunt plătite din banii publici.

*

Numeroasele şi gravele abuzuri, inechităţi şi discriminări care au loc în ţara noastră în domeniul salarizării pot fi cel mai bine înţelese prin prezentarea, comparativă, a unora dintre cazurile concrete extremale şi paradoxale.

Dintre acestea în acest material se prezintă veniturile cu adevărat derizorii, faţă de munca prestată, încasate de elitele medicinii româneşti, comparativ cu veniturile exorbitante încasate de persoane care, în timpul serviciului, când erau plătiţi cu zeci de mii de euro lunar din banii cetăţenilor, se ocupau şi cu săvârşirea unor grave fapte infracţionale.

În timp ce chirurgul, cu un salariu de bază lunar de circa 489 de euro, încheia aproape fiecare zi după 2 – 3 operaţii, vizite şi contravizite la bolnavi, intervenţii la cazuri grave, inclusiv noaptea, salvând viaţa mai multor persoane, preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), plătit cu zeci de mii de euro lunar, care în ultimele două luni ale anului 2013 a încasat un venit brut total de 72.094 de euro, se ocupa cu săvârşirea unor gravele fapte infracţionale, precum cea de „constituire de grup infracţional şi complicitate la abuz in serviciu”, pentru care a şi fost arestat, pe 25 februarie 2014, de Judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti[5]

În seara zilei de miercuri 20 februarie 2014 Preşedintele Traian Băsescu a vorbit, în termeni duri, la adresa angajaţilor din cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), despre care a spus:

Trebuie curăţată cloaca de la ASF”, ai cărei membrii sunt „cel mai bine plătiţi din lume pentru incompetenţă”.

Informaţii despre „cloaca de la ASF”,  a cărei conducere este „cel mai bine plătită din lume pentru incompetenţă” se pot obţine din zecile de articole pe această temă postate pe internet începând cu data de 20 februarie 2014.

În anul 2012, preşedintele Comisii de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) a avut un salariu lunar de peste 30.000 de euro, iar într-un interval de numai două luni (în noiembrie şi decembrie 2012) a încasat, cu prime şi cu sporuri, un venit total de 151.851 de euro. (a se vedea şi https://www.google.ro/search?q. Ziarul Financiar-Feb 19, 2014).

În ultimele două luni ale anului 2013, preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF) a încasat un venit brut total de 72.094 de euro, iar prim-vicepreşedintele 69.043 de euro, dintre care 50.946 de euro în luna decembrie 2013.

Asemenea venituri sunt cu adevărat halucinante, sunt uluitoare pentru cetăţenii oneşti ai acestei ţări.

Căci Eu ştiu că nelegiuirile voastre sunt multe şi că păcatele voastre sunt fără număr: asupriţi pe cel drept, luaţi mită şi călcaţi în picioare la poarta cetăţii dreptul săracilor”.

(Biblia, AMOS[6] 5.12).

Aşa după cum se poate constata şi din zecile de articole postate pe internet pe această temă, clocarii[7] de la ASF se mai şi plâng de faptul că:

1) „salariile conducerii ASF au fost în 2013 la jumătate faţă de salariile fostei Comisii de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) din anul 2012;

2) spre deosebire de conducerea BNR, cu care clocarii din ASF îşi compară veniturile halucinante, cei 9 membrii ai consiliului ASF nu iau sporuri şi indemnizaţii lunare (aşa cum iau cei din BNR); altfel spus, clocarii din ASF arată că sunt alţii cu venituri mai mari decât ei, adică cei din BNR, numai că veniturile totale şi reale ale „bancherilor suprastatali” (cu sporuri, cu indemnizaţii, cu prime, cu stimulente, cu…etc.) nu sunt cunoscute.

În timp ce cei mai mari clocari din România au ajuns „cel mai bine plătiţi din lume pentru incompetenţă”, elitele medicinii româneşti, recunoscute şi apreciate în întreaga lume, încasează într-o lună de până la 156 ori mai puţin decât veniturile acestora din decembrie 2012, şi de 74 ori mai puţin decât veniturile lor din decembrie 2013.

Clocarii.” „Există unele suflete murdare, plămădite din noroi, ahtiate după câştig şi după funcţii, în stare de o singură voluptate: aceea de a tot agonisi şi de a nu pierde deloc; lacome şi cu gândul numai la îmbogăţire; preocupate numai şi numai de parvenirea lor; mereu îngrijorate de averile lor ilegal câştigate; vârâte şi cufundate în contracte frauduloase, în funcţii pe care nu le merită şi în grupuri nelegitime de interese. Aceştia nu sunt nici părinţi, nici prieteni, nici cetăţeni, nici creştini şi poate că nici oameni: au bani.”

(N. Grigorie Lăcriţa, după La Bruyère, Caracterele, I.).

Comparativ cu ţările Uniunii Europene, şi cu oricare dintre ţările dezvoltate din lume, am ajuns să fim şi noi pe primul loc la doi indicatori, foarte importanţi, respectiv:

1) la cele mai mici salarii acordate medicilor, precum un salariu de bază de circa 489 de euro unui chirurg de elită, şi

2) la „clocarii cel mai bine plătiţi din lume pentru incompetenţă”, care au ajuns să încaseze venituri, de către o singură persoană, de:

  • 151.851 de euro în două luni (noiembrie şi decembrie) din anul 2012, de preşedintele CSA;
  • 72.094 de euro în două luni (noiembrie şi decembrie) din anul 2013, de preşedintele ASF;
  • 50.946 de euro în decembrie 2013, de prim-vicepreşedintele ASF.

Dreptatea e moartă, când triumfă sceleraţii”. (France, Les Dieux ont soif 27).

Chirurgul cu 30 de ani de experienţă, doctor în ştiinţe medicale, care şi-a petrecut ultimii 40 de ani numai în muncă intensă, cu sute de examene, şi căruia mii de semeni îi datorează sănătatea şi viaţa (al cărui salariu de bază este, începând cu 1 octombrie 2008, de maxim 2.199 de lei, respectiv de 489 de euro) a încasat un salariu de bază de:

156 ori mai puţin decât veniturile încasate de preşedintelui CSA, în noiembrie şi decembrie 2012;

74 ori mai puţin decât veniturile încasate de preşedintelui ASF, în noiembrie şi decembrie 2013;

104 ori mai puţin decât veniturile încasate de prim-vicepreşedintele ASF, în noiembrie şi decembrie 2013.

Ticăloşia câtorva este o nenorocire pentru toţi”. (Syrus, 663).

Al doilea clocar (prim-vicepreşedintele ASF) a încasat 50.946 de euro în decembrie 2013, un venit cu adevărat halucinant pentru cetăţenii acestei ţări, care este egal:

1) fie cu salariile lunare obţinute:

1.1) de 328 salariaţi într-o lună, cu un salariu de bază minim brut pe ţară garantat în plată de 700 de lei lunar[8];

1.2) de 225 de medici rezidenţi într-o lună, al căror salariu lunar (la debut) este, începând cu 1 octombrie 2008, de 1.019 lei[9], şi care, în mod obişnuit, efectuează lunar, în medie, 3 – 5 gărzi neplătite, de câte 24 de ore garda;

1.3) de 105 de chirurgi într-o lună, cu 30 de ani de experienţă, doctori în ştiinţe medicale, care şi-au petrecut ultimii 40 de ani în muncă intensă, cu sute de examene, şi cărora zeci de mii de semeni le datorează sănătatea şi viaţa, al căror salariu de bază (la cea mai înaltă treaptă de salarizare) este, începând cu 1 octombrie 2008, de maxim 2.199 de lei,

2) fie cu salariile lunare pe timp de :

2.1) 27 de ani şi 4 luni ale unui salariat cu un salariu de bază minim brut pe ţară garantat în plată de 700 de lei lunar;

2.2) 18 ani şi 9 luni ale unui medic rezident;

2.3) 8 ani şi 9 luni ale unui medic chirurg;

Deci, o elită a medicinii româneşti[10] trebuie să muncească 8 ani şi 9 luni pentru a încasa salarii tarifare la nivelul venitului încasat în luna decembrie 2013 de un „clocar plătit pentru incompetenţă”.

Când domnesc nelegiuiţii, oamenii se prăpădesc.” (Vulgata, Proverbia., 28, 12).

În timp ce salariile medicilor din România sunt de circa 10 – 15 ori mai mici decât cele ale colegilor lor din Europa de Vest, conducerea ASF din România a câştigat lunar, în anul 2013, de 8 – 10 ori mai mult decât colegii lor europeni.

În condiţiile actualului deficit de medici din spitale, medicii rezidenţi (în special din specializările chirurgicale, precum chirurgie generală, ginecologie, ortopedie) ajung să efectueze şi până la 8 gărzi pe lună, neplătite, nu puţine fiind cazurile în care, după o gardă de 24 de ore,  mai rămână 7 – 8 ore în spital.

În timp ce un medic rezident efectua (şi efectuează şi în prezent) până la 8 gărzi x 24 de ore într-o gardă = 192 de ore de muncă neplătite[11], un clocar, plătit din bani publici cu zeci de mii de euro lunar, se ocupa cu săvârşirea unora dintre cele mai grave fapte infracţionale, precum cea de „constituire de grup infracţional şi complicitate la abuz in serviciu”, pentru care, aşa după cum am mai arătat, a şi fost arestat, pe 25 februarie 2014, de Judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti.

Alături de aceşti clocari sunt şi numeroşi magistraţi care au primit pedepse cu executare pentru grave fapte infracţionale comise în exercitarea sarcinilor de serviciu, precum pentru complicitate la trafic de influenţă, pentru corupţie etc.

Cu toată închisoarea primită şi executată, aceştia rămân cu veniturile de sute de mii de euro încasate „ca răsplată pentru gravele fapte infracţionale comise” şi cu pensiile aferente acestor venituri, de până la 34.000 de lei lunar.

Vai de ţara în care cei nedrepţi fac legi şi clocarii conduc”. (N. Grigorie – Lăcriţa).

Aşa după cum am se poate constata cu uşurinţă şi din zecile de articole pe această temă postate pe internet, exorbitante pensii de lux sunt încasate şi de mai mulţi magistraţi care au primit pedepse cu executare pentru grave fapte comise în exercitarea sarcinilor de serviciu, precum pentru complicitate la trafic de influenţă, pentru corupţie etc.

Cum este posibil ca pentru persoanele care au fost condamnate pentru fapte infracţionale comise în exercitarea sarcinilor de serviciu să li se ia în calculul pensiei atât timpul lucrat, cât şi veniturile încasate, pe perioada în care au comis aceste fapte infracţionale, şi să primească pensii exorbitante, de zeci de mii de lei RON lunar (de sute de milioane de lei vechi lunar), pentru o asemenea muncă prestată ?!”,?

Dreptatea încetează să mai existe de îndată ce răii pun măna pe cârmă şi/sau piciorul în magistratură.” (Pitagora. Legile morale şi politice).

Corespunde principiilor de echitate socială ca timpul lucrat şi veniturile încasate, pe perioada în care o persoană a comis grave fapte infracţionale în exercitarea sarcinilor de serviciu, să fie luate în calcul în acordarea de „pensiei pentru munca prestată?

Prin legea pensiilor ar trebui să se prevadă că în stabilirea pensiei unei persoane nu se vor lua în calcul nici veniturile obţinute şi nici timpul lucrat pe perioada în care salariatul respectiv a desfăşurat o activitate infracţională în exercitarea sarcinilor de serviciu, pentru care a şi fost condamnat.

Politicienii din toate partidele politice au promis că, atunci când vor ajunge la putere (când va avea loc schimbarea politică, în favoarea lor), vor proceda la rezolvarea echitabilă:

1) a veniturilor din pensii, în sensul ca fiecare pensie să fie stabilită numai şi numai în funcţie de contribuţiile achitate, efectiv şi în mod real, pe parcursul anilor de muncă;

2)  a stabilirii unor plafoane maxime de salarii din banii publici.

Aceste promisiuni au rămas vorbe-n vânt.

Schimbare politică. Alţi ciobani, alţi câini, aceleaşi oi”. (Valeriu Butulescu – Frunze fără ram.).

În condiţiile în care numeroasele şi gravele abuzuri, inechităţi şi discriminări care au loc în ţara noastră în domeniul salarizării sunt bine cunoscute, de mai mulţi ani, de politicieni, de parlamentari şi de guvernanţi, dar fără să se intervină ferm pentru lichidarea acestora, se pune următoarele întrebări:

1) de ce nu se intervine pentru eliminarea lor?

2) cum pot fi calificaţi  aceşti politicieni, parlamentari şi guvernanţi care nu au făcut şi nu fac nimic pentru eliminarea lor ?

În condiţiile în care această „cloacă de la ASF” a ieşit la iveală după mai mulţi ani în care membrii acesteia au încasat venituri cu adevărat halucinante pentru cetăţenii care trăiesc din muncă cinstită, se mai pun şi următoarele întrebări:

  1. Câte asemenea cloace mai există, dar fără să se vorbească despre ele ?
  2. Câţi clocari mai sunt care obţin venituri şi / sau pensii lunare de zeci de mii de euro, din banii cetăţenilor, dar fără ca aceştia să fie cunoscuţi şi de cetăţenii acestei ţări ?

Cum este posibil ca, în februarie 2014, un magistrat să încaseze o pensie de 34.000 de lei (de 340 de milioane de lei ROL), în timp ce chirurgul, doctor în ştiinţe medicale, care şi-a petrecut ultimii 40 de ani numai în muncă intensă, cu sute de examene, şi căruia mii de semeni îi datorează sănătatea şi viaţa, primeşte o pensie de maximum 2.500 de lei  (de aproape de 14 ori mai puţin)?[12]

Cum este posibil ca, în februarie 2014, un cetăţean onest care a muncit în condiţii speciale (cele mai grele) de muncă aproape 45 de ani, pentru care s-au plătit contribuţii de până la 41,5% din veniturile sale, să aibă o pensie de 900 de lei, în timp ce un magistrat să încaseze o pensie de 34.000 de lei (de 340 de milioane de lei ROL), deci de 38 de ori mai mult?

Aceasta în condiţiile în care respectivul cetăţean onest (1) are efectiv achitate contribuţii, pe întreaga perioadă de muncă, mai mari decât cele ale respectivului magistrat, şi (2) are şi o perioadă de cotizare mai mare.

În condiţiile în care pensionarea acestor persoane s-ar fi făcut după principiul contributivităţii ( adică în funcţie de contribuţiile totale achitate de fiecare pe parcursul anilor de muncă), nu este exclus ca pensia magistratului să fi fost chiar mai mică decât a medicului şi a onestului cetăţean din exemplele de mai sus[13].

„[…]Vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!
A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi, fără milă l-au străpuns
Şi-n bucăţi împart, infamii, carnea ta, avutul tău!
Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău,

Ăşti nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi,
Ţin a tale zile-n mână, ş-a ta cinste sub călcâi.
Şi călări pe tine, ţară, se cred zei aceste bestii, […]”

(Versuri din poezia „Cârmacii”, de Alexandru Vlahuţă[14]).

Surprinde şi nedumereşte faptul că prin Proiectul „Legii salarizării unitare”, prin art. 2, alin (2) se prevede că „Dispoziţiile prezentei legi nu se aplică Băncii Naţionale a României, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.”.

În condiţiile acestor prevederi, se pune următoarea întrebare: de ce dispoziţiile acestei legi nu se aplică şi acestor instituţii care, efectiv şi în mod real, direct sau indirect, îşi duc existenţa tot din banii colectaţi de la cetăţenii acestei ţării ?

Spre exemplu, „Banca Naţională a României” chiar a devenit un organism suprastatal, cu un Guvernator-Domnitor pe viaţă şi discreţionar în stabilirea salariilor şi a pensiilor personalului acestei instituţii, în folosirea fondurilor (a se vedea spre exemplu numai sponsorizările făcute) după cum consideră acesta şi fără nici un control real, corect şi exigent ?

Aceşti politicieni, parlamentari, guvernanţi , demnitari de lux şi suprastatali care: nu de puţine ori au făcut legi nu numai pentru ei, dar şi pentru infractori; s-au înţeles a vorbi unii de alţii (despre lucrurile pe care le-au făcut, şi le-au făcut rău) şi a tăcea cu privire la Ţară; vând zilnic iluzii pentru a ne împiedica să vedem cât de amărâtă este viaţa noastră; sunt prietenii lui Iuda (= trădători de neam şi de ţară); în loc să se pună ei în slujba poporului, pun poporul în slujba lor, consider că sunt cel mai bine caracterizaţi prin:

1) poezia (text selectat) „Scrisoarea III-a”, de M. Eminescu;

2) poezia (text selectat) „Cârmacii”, de Alexandru Vlahuţă;

3) articolul „Cârmacii orbi”, prelucrat de N. Grigorie Lăcriţa după „Piloţii orbi”, M. Eliade

4) poezia „Oda proştilor”, şi

5) pamfletul „Ordonanţă de Urgenţă publicată în «Monitorul Celest»!”

Se spune că la noi în ţară, Eminescu, Vlahuţă, Caragiale au călătorit în timp, în zilele noastre, şi apoi s-au întors şi au descris ceea ce au văzut, versurile de mai jos confirmând acest lucru.

Dacă nu există călători în timp atunci adevărul despreSpuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!”, adică despre „cârmacii” noştri, nu poate fi altul decât următorul: în ultimii 150 de ani fie nu am evoluat de loc, fie dacă am evoluat cumva, în ultimii 24 de ani am coborât cu mai mult de 150 de ani în istorie.

Despre autor

N. Grigorie Lăcrița

N. Grigorie Lăcrița

LĂCRIŢA, Nicolae Grigorie

Studii: Facultatea de Ştiinţe Economice din Craiova, curs de zi, secţia Finanţe, promoţia 1975. Doctor în economie din anul 1982.

Activitate: După terminarea facultăţii, a lucrat în unităţi de producţie, în compartimentele: financiar-contabilitate; calculaţia costurilor, preţurilor şi tarifelor; organizarea şi normarea muncii; retribuirea muncii.

Între anii 1991 – 2012 a lucrat la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj în activităţile de control fiscal, metodologie, asistenţă contribuabili.

Este doctor în economie (din 1981), conferenţiar universitar, disciplinele predate fiind „Finanţe publice” şi „Fiscalitate”.

Practician de elită şi deopotrivă teoretician, Nicolae Grigorie şi-a desfăşurat activitatea publicistică sub pseudonimul N. Grigorie-Lăcriţa, pe parcursul anilor 1993 – 2016 având publicate (în calitate de autor unic sau autor coordonator): 88 de cărţi cu ISBN; 74 de lucrări cu ISSN; 166 de studii; 1.030 de articole de revistă, în format pe hârtie; 182 de articole de ziar, în format pe hârtie; peste 400 de articole online, marea majoritate a acestora fiind pe probleme economice, cele mai multe pe teme de fiscalitate, foarte apreciate pentru utilitatea lor practică şi contribuţia adusă la îmbunătăţirea legislaţiei fiscale şi a reglementărilor de aplicare a acesteia.

Bibliografie.

Legea nr. 303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicat în Monitorul Oficial nr. 576 din 29 iunie 2004, în vigoare începând cu data de 27 septembrie 2004.

Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, art. 68 alin. (10) şi (19), art. 682 alin. (2).

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, art. 82 alin. (5) şi (19), art. 83, art. 831 şi 84 alin. (3).

Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial nr. 140/2000, în vigoare pe perioada 1 aprilie 2001 – 31 decembrie 2010. Legea nr. 19/2000, în vigoare pe perioada 1 aprilie 2001 – 31 decembrie 2010, a fost abrogată, începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin „Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice”.

Ordinul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicat în Monitorul Oficial nr. 237 din 10 mai 2001, în vigoare pe perioada 10 mai 2001 – 28 martie 2011. O.M.M.S.S. nr. 340/2001 a fost abrogat prin „Hotărârea Guvernului nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice”,

publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2011.

Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial  nr. 852 din 20 decembrie 2010, în vigoare de la data de 1 ianuarie 2011. Prin Legea nr. 263/2010 s-a abrogat, începând cu 1 ianuarie 2011, Legea nr. 19/2000.

Hotărârea Guvernului nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial  nr. 214 din 28 martie 2011, în vigoare de la data de 28 martie 2011.

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 1 februarie 2008

Ordonanţei Guvernului nr. 17/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar.

Hotărârea Guvernului nr. 23 din 22 ianuarie 2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 52 din 23 ianuarie 2013. „Art. 1. Începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la 800 lei lunar …”.

Hotărârea Guvernului nr. 1.225 din 14 decembrie 2011 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, publicată în Monitorul Oficial  nr. 922 din 27 decembrie 2011. „Art. 1. Începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la 700 lei lunar …”

[1] www.dcnews.ro. Informaţii despre veniturile încasate de angajaţii şi de conducerea Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF) şi ai Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) se pot obţine din zecile de articole pe această temă postate pe internet începând cu data de 20 februarie 2014.

[2] Prin art. 1 din „Hotărârea Guvernului nr. 1225 din 14 decembrie 2011 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată” s-a stabilit că „Începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la 700 lei lunar[…]”.

[3] Conform „Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar” şi a „Ordonanţei Guvernului nr. 17/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar”.

[4] Conform O.G. nr. 17/2008 salariul de bază al unui medic primar (aceasta fiind cea mai înaltă treaptă de salarizare), începând cu 1 octombrie 2008, este de minim 1.575 de lei şi de maxim 2.199 de lei.

[5] A se vedea zecile de pagini postate pe internet, atât cu această arestare, cât şi cu veniturile încasate de acesta. Nu prezentăm nume pentru că prin materialele elaborate, precum şi cel de faţă, supunem discuţiei principii, şi nu persoane şi/sau fapte ale acestora.

[6] Amos: unul din păstorii din Tecoa, ce a văzut despre Israel, în zilele lui Ozia, împăratul lui Iuda, şi în zilele lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel, cu doi ani înaintea cutremurului de pământ.

[7] Din dicţionare rezultă, din „cloacă” „clocari”, cu nominativ-acuzativ clocar, clocarul, clocari, clocarii, şi cu genitiv-dativ clocar, clocarului, clocari, clocarilor.

[8] A se vedea art. 1 din H.G. nr. 1225/2011.

[9] Conform O.G. nr. 17/2008.

[10] Trebuie făcută distincţie între autenticele elite ale medicinii româneşti şi glorioşii medici clocari. Dintre elitele medicinii româneşti îl dau ca exemplu pe doctorul Alexandru Pesamosca, (n. 14 martie 1930, d. 1 septembrie), care a fost un mare OM şi un genial chirurg pediatru din România. Timp de jumătate de secol a făcut, zi şi noapte, circa 45 000 de operaţii, salvând de la infirmitate pe viaţă sau de la moarte mii de copii, inclusiv pe cei consideraţi fără speranţă şi inoperabili de către ceilalţi medici. A locuit din 1999, de când a rămas văduv, într-o cămăruţă din Spitalul „Marie Sklodovska-Curie” (fostul „Budimex”) din Bucureşti. Este ctitor al Bisericii Cuviosul Stelian şi Sfântul Nicolae-Brâncoveanu, aflată în curtea fostului spital Budimex şi preşedinte al Asociaţiei „Aşezământul social sfinţii Martiri Brâncoveni”. Pentru mulţi părinţi şi copii a fost un Dumnezeu în halat alb. A imaginat şi a reuşit intervenţii de neconceput în urmă cu două-trei decenii. Nu a dat doi bani pe medalii, diplome, distincţii, titluri, case, vile, maşini, limuzine, lux … A rămas proverbial şi prin faptul că părinţii alergau după Profesor spre a-i dărui ceva în chip de recunoştinţă. Atunci când primea ceva era împărţit sau dăruit la alţii. Spitalul Budimex a fost viata lui şi tot acolo a fost înmormântat, în biserica pe care a şi ctitorito. În ceea ce priveşte medicii clocari, despre care informaţiile sunt din plin pe internet, aceştia fac orice în afară de medicină adevărată, obţinând venituri, de până la 10.000 de euro, din până la 10 surse de venit. Pe scurt, medicii clocari sunt un antonim al doctorului Pesamosca.

[11] Acest lucru se poate verifica cu uşurinţă la oricare din marile spitale.

[12] A se vedea zecile de pagini de pe Internet pe această temă, printre care şi www.romaniatv.net/; www.libertatea.ro/

[13]  Numeroasele şi gravele inechităţi, discriminări şi ticăloşii săvârşite chiar de „demnitarii de lux” prin sistemul de pensii sunt prezentate de subsemnatul, de peste 10 ani, în zeci de articole şi în două cărţi, dinte care unele articole sunt postate şi pe Internet, uşor de cunoscut prin accesarea „Pensii de Grigorie Lăcriţa”.

[14] Se spune că această poezie a fost scrisă de Alexandru Vlahuţă în iunie 1881, la Târgovişte, după o vizită în România anilor 2014.

Recomandari editoriale

Parteneri
Baroul Dolj
Baroul Olt
Baroul Maramures
Baroul Suceava