Una dintre realitatile de astazi este aceea ca numarul contractelor directe intre beneficiarul unei constructii si cel care construieste, fie el persoana fizica ori juridica, aproape nu mai exista. Constructiile sunt acum incredintate companiilor mai de constructii, care la randul lor contracteaza cu diferite companii mai mici, specializate, pentru realizarea unor parti ale constructiei.

Forma juridica in care se realizeaza aceasta legatura contractuala este aceea de subantrepriza. Altfel spus, linia contractuala include trei parti: clientul, antreprenorul (compania mare de constructii) si subantreprenorul (compania specializata care desfasoara anumite lucrari dintr-o constructie sau chiar o persoana fizica).

Contractual, acelasi tip de raport se stabileste intre client si antreprenor si separat, intre antreprenor si subantreprenor. Pentru ca se incheie contracte separate intre acestia, clientul nu se poate indrepta impotriva subantreprenorului pentru eventuale prejudicii, ci numai impotriva antrepenorului.

Lucrurile stau diferit insa pentru subantreprenor si pentru lucratorii angajati la realizarea unei constructii sau a altei lucrari date in antrepriza. Prin lucratori angajati se intelege atat salaraiatii antreprenorului (zidari, lemnari etc.), dar si alte persoane care au depus o munca in ridicarea edificiului, inclusiv cei care au prestat o munca intelectuala (de exemplu nginerul constructor angajat de antreprenor) si chiar micul subantreprenor care depune propria munca, manuala sau intelectuala, alaturi de angajatii sai.

Codul civil prevede in articolul 1488 urmatoarele: zidarii, lemnarii si ceilalti lucrãtori intrebuintati la cladirea unui edificiu sau la facerea unei alte lucrari date in apalt (in intreprindere), pot reclama plata lor de la comitent, pe atat pe cat acesta ar datori intreprinzatorului in momentul reclamatiei. Cu alte cuvinte, persoanele prezentante mai sus pot reclama plata creantelor lor direct de la client, dar numai in masura in care acesta ar fi dator catre antreprenor in momentul cererii.

Astfel, actiunea directa reprezinta o exceptie de la regula generala, pentru ca nu exista un raport juridic direct intre lucratori si client, ci numai intre antreprenor si client. Lipsa acestei dispozitii ar face ca pozitia juridica a lucratorilor in cazul falimentului antreprenorului sa fie aceeasi cu restul creditorilor antreprenorului, adica ar insemna ca si lucratorii sa suporte riscul insolvabilitatii ori falimentului, in raport cu valoarea creantelor lor. 

In afara de aceasta modalitate de protejare, Codul Civil prevede si un privilegiu asupra imobilelor (conform articolelor 1737 si 1742 din Codul Civil), potrivit carora arhitectii, antreprenorii, pietrarii si alti lucratori intrebuintati pentru a zidi, a reconstrui sau a repara edificii, canaluri sau alte opere, au un privilegiu asupra imobilului la care au contribuit cu munca lor, pentru garantarea creantelor neonorate de client.

In acest caz insa, este obligatoriu ca in prealabil sa se fi incheiat un proces-verbal de catre un expert numit de catre judecatoria din raza teritoriala unde se afla imobilul construit, proces-verbal in care se constata starea si felul lucrarii pe care intentioneaza sa il efectueze clientul. O alta conditie este aceea ca lucrarile sa fi fost primite de un astfel de expert in cel mult sase luni dupa terminarea lor, primirea consemnandu-se intr-un al doilea proces-verbal. Privilegiul nu poate depasi in nici un caz valoarea imobilului consemnata in momentul primirii prin al doilea proces-verbal.

Ne pare rau. Deocamdata nu am publicat si alte articole pe aceasta tema.